strong>Sadhus = oamenii sfinti din cultura hindu, asceti, practicanti de yoga, care renunta la viata lumeasca pentru a se dedica meditatiei si contemplatiei in dorinta de a atinge moksha (eliberarea), cel mai inalt nivel al spiritualitatii hinduse, … in teorie, in practica niste labagii de cersetori.
Poze facute de moi in templul Pashupatinath cel mai vechi si celebru templu hindus din Kathmandu.
Pana gasesc un host potrivit pt. poze o sa le pun pe blog. Nu de alta, dar daca n-am 20k, n-am nici una si din ele unele merita share-uite. O sa le impart pe categorii in functie de subiect. Incep cu copii din Nepal …
De fapt i-am cumparat-o lui Sunny. O insula proprietate personala.
Are de ce sa fie mandru!
Everyday i love you less and less - Kaiser Chiefs
… no commets.
Ba da, am jucat fotbal cu echipa Kaizer Chiefs, pe wiiiiiiiiiii si m-a batut Cristel!
Daca nu l-ati vazut, mai jos un scurt metraj (maxim 200 metri) f. f. haios luat de pe blogul soniei.
Nu stiu de unde vine numele, dar pare ca toata lumea stie un e, adica in Piata Unirii pe la inceputul lui Cantemir. Acum vreo doua saptamani m-a lovit brusc foamea, atat de brusc incat singurul lucru pe care-am mai reusit sa-l fac a fost sa-mi rotesc capul cu o miscare de bufnita pana am dat de primul loc care avea legatura cu mancarea. Bine, recunosc ca am clipit in dreptul KFC-ului. Asta am vazut in fata ochilor
adica restaurantul Horoscop, nimic spectaculos afara, nimic spectaculos inauntru. M-a frapat faptul ca, intr-o sambata la ora 12, abia am gasit o masa libera, desi nu e mic deloc si in plus mi-a placut la nebunie interiorul. M-am simtit ca intr-un local din Italia, ca in Roma pe o straduta laturalnica, fara glam-ul de la Doina sau fitzele de la Uptown, mancarea, bucatarie italiana plus ceva specialitati romanesti, ok spre foarte, atmosfera discreta - nu city grill - iar chelnerii parca-s importati de pe Via del Corso, spilcuiti, preocupati, amabili dar nu umili, cu putina tenta de superioritate genul “I’ve seen it all”.
Am “servit” cum ar zice “elegantii” pe care i-am intalnit acum ceva vreme prin Rhodos, am mancat deci un carpaccio al vitello de la “sua madre” adica fooooarte bun si niste pene quatro formagi la fel de bune. Pacat ca nu aveau vin la pahar. Cu bacsis si un ristretto de clasa inclus, cam 15 euro, asta pt. ca ma simteam departe…
Vreau nu vreau, vreau, dar nu pot sa ma dezic de radio guerrilla. Am incercat o multime de alte radiouri, pe frecventele lui kiss fm sau 21 simt cum isi fac seppuku neuoronii-n capul meu ca sa ma duca-n target, europa fm da un mix idiot de oldies cu muzica tanara si nefe ricita, se joaca cu starea mea de spirit de parc-ar vrea sa-mi spele creierul (noroc c-au prins-o pe maica-mea si acum o invata cine-i animal x si cum se gateste el), adult contemporary my ass! Vibe, deea, … gen degeaba ascult ca dupa 2 minute nu mai aud nimic iar magic, gold is de ascultat in bucatarie nu in masina. Pe city am rezistat, 2 zile.
Intorcandu-ma la guerrilla mi-am dat seama de ce m-a prins, … pe langa faptul ca are in playlist muzica indie si britpop sau ca heavy rotation-ul nu-i chiar asa heavy, pe langa dj-ii f. buni (a inceput sa-mi placa asta tare de cap, Vidia, desi la inceput m-a enervat ca facea prea des uz de inglish), … m-a prins ziceam pt. ca difuzeaza niste piese rupte din playlist, rupte din soare si care n-au nici o legatura cu contextul. Nu oldies, nu remake-uri, piese pe care eu le ascultam acum 5-10-15 chiar 20 de ani si ma credeam smecher si privilegiat, chiar si atunci. Nu stiu cum se face dar mut pe Guerrilla si hop! Asia - Heat of the moment sau Supertramp - The logical song, wtf astia se joaca cu subconstientul meu?!? Incearca sa-mi trimita mesaje subliminale? Sau or fi toti niste bantuiti de amintiri la varsta a doua, ca mine?
I got life - Hair (the musical)
I got life, mother / I got laughs, sister / I got freedom, brother
I got good times, man / I got crazy ways, daughter
I got million-dollar charm, cousin /I got headaches and toothaches
And bad times too / Like you
Cel mai cool musical pe care l-am vazut (de vreo 5 ori), regizat de Milos Forman in ‘79, despre America impartita in patrioti si hippies, despre inrolarea lui Claude Bukowski, despre droguri si muzica de muzica. Lasand filmul deoparte, la coloana sonora ma intorc inevitabil din timp in timp.
Aici si melodia care da titlul.
Sambata am facut din Pta. Charles de Gaulle pana in Pta Constitutiei aprox. 5 min si am prins toate cele o mie de semafoare pe verde. … trebuia sa fi luat un bilet la loto.
stanciu.me
Counting up my demons!