… daca mai merg la mall. Am fost si ieri si alaltaieri, dar o iau invers cronologic, ieri cautam o spalatorie auto nonstop si am gasit-o in cealalta parte a orasului, langa plazza. Si, deh, masina mare cu personalitate, mutant organism viu cu blana alba ce creste pe interior, timp estimat de epilare si spalare >1-1,5 ore, drept pentru care am socotit nimerit sa-mi omall timpul in plazza. Normal doar, atata vreme cat inca ‘jde milioane de mall-itori de rand socotisera asijderea. Eu, relaxat si la minte si la port (car washing mood & outfit gen), intru pe-o intrare pe care numai eu o descoperisem si ma trezesc intr-o lume de posedati. Parca eram fericitul si prea-miratul castigator al primei teleportari umane in constelatia mallus, noroc ca nici unul din zombie aia ce-si traiau traiul acolo n-avea treaba cu mine, altfel nu stiu ce explicatie le dadeam. Cred ca nici nu ma vedeau.
Aici am dat un enter ca nu-s pregatit sa am asa paragrafe (sau paragrafuri cum ar zice vanghelie) lungi pe blog. Continui totusi despre mallus … deci aia, zombie, aratau oarecum la fel ca noi numai ca erau mai “bine” imbracati, in sensul ca erau mai glamourosi si se deplasau toti foarte repede intr-o formatie extrem de ciudata, erau doi cate doi si de obicei cel pe care l-as fi indicat ca el era un metru in spate si era tractat de cea care sigur era o ea. Sau poate o impingea potentialul el! N-am inteles de unde atata stamina la acele ele si cum de nu se ciocneau zombie-cuplurile intre ele, only good Robert Brown might know! Am mai fost asa bulversat … tineti-va bine … ‘decat’ cand am coborat dintr-un autobuz zburator in Lukla. Daca eram la noi intr-un magazin as fi zis ca zombie-s la cumparaturi, dar n-aveau pungi, plase cum se zice acolo de unde mi-s, deloc, poate comertul la ei ii virtual, ce stiu eu. No, zombie astia se ingramadeau toti sa urce pe scari si bineinteles ca n-am avut de ales si m-a luat zombievalul si m-am trezit la ultimul etaj (sau asa-mi parea mie). Oricum alta varianta n-aveam pt. ca intre timp ma convinsesem ca nici nu ma aud, intrasem intr-un magazin si l-am intrebat pe un zombie care parea la el acasa ceva, dar nu ma auzea. Oricum mai bine decat sa-mi zica < ‘r u talking about me mama?!?>, in engleza cred, ca sigur n-au introdus romana in sistemul lor de invatamant.
Bun, dupa ce m-am trezit la ultimul etaj, fluxul de zombie ma impingea intr-o miscare circulara infinita din care uneori cate un zombiecuplu se rupea si intra intr-un local, lucru pe care dupa o miscare continua de 720 grade pamantesti l-am facut si eu. Am ales cel mai pamantean local din zona (Steak House), pt. ca acolo nu erau decat 4 zombie la o masa departe. Am avut noroc, intr-un final un chelner care, cred ca ori era un zombie paranormal, ori era un metis din mama romanca si tata zombie a venit si mi-a luat comanda. N-am indraznit nici sa ridic din sprancene, daramite sa zic ceva, cand dupa ce mi-a luat comanda, mi-a adus direct nota, dupa care mi-a adus o limonada dulce cum beau zombie, adica o parte zahar si o parte apa si apoi o salata caprese cu branza de oaie cosmica merinos de mallus cu gust de carne. Nici nu stiu cati bani am lasat, dar oricum nu e relevant ca nu stiu care era paritatea.
Drumul spre iesire a fost usor, ma simteam Flash Gordon (ref. idolul SF al copilariei mele, din singurul film SF pe care-l vazusem si care se chema sugestiv Flash Gordon) cand scapa prin metoda fugii intergalactice de zombie. Cert e ca am ajuns teafar la spalatorie, convins ca aia prietenii, pamantenii mei terminasera operatia dar surpraiz trecusera … ‘decat’ 45 de minute.
Oricum m-am bucurat ca nu m-am intors in timp cu o mie de ani in urma sau mai rau in ‘87 cand profu de mate mi-a dat un 1 … nu mai asteptati zeroul … in a doua zi de scoala, de clasa a 9-a, de liceu, si-a facut din matematica “febletea” mea, a doua dupa britney spears.
Experienta de alaltaieri mai incolo, daca mai am kef.
