Amuzante-s căile poliției rutiere

Aseară, pe când mergeam acasă spre ‘paradisul exotic părălulețean’, mi s-a întâmplat să mă oprească Poliția rutieră:

“Bună seara, comisar ceva” (sigur nu Cattani că aș fi ținut minte)

“De ce m-ați oprit d-le comisar ceva?” 

“V-am oprit ptr. că nu ați cedat prioritate pietonului pe trecerea de pietoni (300 lei), probabil ptr. că vorbeați la telefon (200 lei). Și acum văd că nu purtați nici centură (200 lei). Actele dvs., vă rog.”

Mă caut eu de acte, încercând între timp să-mi amintesc o rugăciune din copilărie, găsesc în cele din urmă tot, mai puțin talonul pe care-l scosesem din portmoneu (no spoiler yet), i le dau, în timp ce brațul  legii grăiește:

“Știți, de fapt v-am remarcat ptr. că nu vă mergea farul de pe dreapta (170 lei). Dar unde e talonul mașinii?”

“Păi, că hâr, că mâr, nu-l am la mine, l-au furat guvernanții.”

“F. rău (540 lei), va trebui să vă verific … Gata, e ok, e mașina dvs., dar v-a expirat ITP-ul (750 lei)” (n.a. cred că de-asta n-aveam talonul)

Într-un final realizez și eu că escaladează problema, că urmează să mi se găsească cadavrele din portbagaj și Kalashnikov-ul din torpedou, și îi zic: “O sută de lei acoperă deranjul?”. Vine prompt răspunsul:

“Da sigur domnule dragă. Și vă dau doar o amendă de 85 lei că n-ați verificat farul, e bine așa?”. 

“Pace să fie, zic.” 

“Bine, mă duc să vă fac procesul-verbal, vreți să plătiți pe loc amenda?”

“Normal, mâine planific să stau în casă toată ziua să scriu pe blog.”

No, și-acum vine partea amuzantă: după vreo 30-40 min. vine stimabilul comisar ceva înapoi cu PV și chitanța la mine, mă caut de bani și, surpriză, mai aveam vreo 40 și ceva de lei. Rușinat nevoie mare îmi cer scuze și îi zic că plătesc a doua zi, la care amicul comisar ceva, cu un ochi la miile de leduri de pe bord și unul la mine, îmi zice cu tristețe: “Lăsați domnu’, că am scos deja chitanța, da’ pun eu de la mine 50 lei și îmi mai dați dvs. 35, ca să vă mai rămână și dvs. bani, că văd că sunteți de la Cluj”

Io am rămas mut, nici la revedere n-am mai putut să-mi iau, și-acum mă simt ca un sărăntoc dator din Cluj care stă în ‘paradisul lui exotic părălulețean’ și scrie pe blog.

Read More

Pearly customer-care talks

O colegă de-a mea a deprins bunul obicei de a-și nota ‘perle’ ale clienților pe post-it-uri. Iar eu, azi, citind un articol oarecum similar pe blogul de autor de mare succes intitulat Chici:xneta, m-am gândit că post-it-urile merită o soartă mai bună așa că am decis să post-it:

cc pearls

 

 

 

 

 

 

 

 

Câteva ‘perle’ mai jos:

  •  “Bună ziua … super-bingo?”
  • “Eu vreau livrare prin Cargo.”
  • “Mă simt ca o minge de ping-pong, de parcă aș vrea să cumpăr un submarin nuclear.”
  • “Nu am adresă de email, am doar Facebook.”
  • “Între ce ore sunteți disponibilă pentru relații?”
  • “Că când ajunge comanda?”
  • “Oana, tu ești mă?”
  • “Vreau să fac o comandă telefonică ptr. că nu pot selecta județul Târgoviște.”
  • “Ce conține în special deodorantul față de parfum?”
  • “Vreau mărimea 41, dar am comandat 43, ptr. că nu era pe site 41 ptr. a-l comanda” (sic!)

 

Read More