Sătul de toate analizele tabloide despre meciul nemți vs greci, m-am întrebat cu cine țin de data asta. M-am gândit îndelung preț de vreo 3 minute … și guess what? Țin cu grecii. În principal ptr. că e mai mișto Grecia, iar nemții-s prea stiff ptr. gustul meu.
Acum, trecând la lucruri mai serioase, ar mai fi câteva motive pentru care țin cu grecii în partida asta:
1. Istoria: Nu mă refer aici la Archimede, Pitagora sau alți de-ăștia care mi-ar putea trezi spaima că voi fi scos la tablă, mă refer la datoria istorică a Germaniei după World War 1 & 2. S-a tot discutat subiectul și e plin netul de facts, pe scurt, după primul război mondial, Germania trebuia să plătească către aliați aprox. 432 mld. $ (la cursul zilei) pentru deranj. S-au mocăit că-s în default, că nu mai au cărbune, că au rămas fără apfelstrudel cinci generații, iar la final au plătit în galbenii de-atunci aprox. 80 mld. $. Și nici pe ăia cum trebuie că și-au forțat o hiperinflație cât șnitzelul. Gurile rele spun chiar că în Germania a intrat mai mult capital decât a ieșit. Așa că au avut timp să se adune pentru World War Cup 2, cupă mondială pe care au pierdut-o și de data asta și, cum se obișnuiește, au fost ‘ținuți responsabili’ pentru un nou deranj. S-au achitat mai bine ca prima dată, deși multe țări încă visează și suspină după ‘reparații’ de la nemți, grecii printre ei.
După două chix-uri din care și-au revenit prin neplata cu grație a datoriilor și multă muncă, au făcut, probabil, o ședință tehnică și s-au prins că nu mai merge cu baioneta, trebuie să fie mai ‘klug’ dacă vor încă un campionat mondial și-așa a apărut:
2. EU și Eurozone: Long story short, mai întâi a fost EU, apoi uniunea monetară și euro, euro care nu e altceva decât baioneta modernă a Germaniei, imho. În calitatea lui de monedă unică, euro ăsta care a părut inițial salvarea săracilor din EU a avut și are o mare problemă: e controlat de Banca Centrală Europeană, aka ECB, care de capul ei setează ‘interest rates’ – singurul buton de tunning monetar la dispoziția oricărui stat – pentru toată zona euro. Adică și pentru cei care mănancă tzatziki, și pentru cei cu firmituri de schnitzel în barbă. Acum problema nu e asta, e faptul că deciziile se iau în ‘The Gouverning Council of ECB’, consiliu în care dreptul de veto este direct proporțional cu GDP-ul fiecăruia. Și cum până fac grecii 1 euro, nemții fac rapid 16,2, e ușor de înțeles de ce politicile monetare ale ECB o să-i ajute întotdeauna pe germani.
Ceea ce au făcut nemții după primul campionat mondial, hiper inflația, grecii nu mai pot s-o facă pentru că nu sunt stăpâni pe propria monedă.
“No inflation, no investment / no investment, no money / no money, no tzatziki / no tzatziki, no fun.”
Și mai dau un exemplu despre cum politica monetară unică a pus pe butuci și Spania, o altă frumusețe de țară.
Graficul prezintă evoluția output gap-ului (adica diferența între GDP actual și GDP potențial) în cazul Germaniei și Spaniei în funcție de real interest rate (adica interest rate-ul dat de ECB – inflatie). Notă: o economie nu poate să-și crească/scadă GDP-ul real față de GDP-ul potențial (adică cel calculat după mai mulți indicatori) prea mult (+/- 1-2% mai merge) pentru că fie intră în recesiune, fie se supraîncălzește… cam așa ca temperaturile extreme din București.
Ce ar observa oricare cercetător canadian din graficul de mai sus e că, în perioada verde, ECB a micșorat interest rate-ul pentru a ajuta vânzarea de schnitzele și a crește gap-ul negativ al nemților mai aproape de zero. Lucru care, de altfel, a funcționat de minune pentru ei. Din păcate pentru spanioli, care oricum erau cu gap-ul pozitiv, economia li s-a încins, inflația a crescut și totul s-a întâmplat la momentul oportun, înainte de criză, adică a favorizat bula imobiliară din Spania. Urmarea e o recesiune cu care doar grecii mai pot empatiza.
3. Nemții au de unde: ok, asta e o părere pur subiectivă și personală, dar sunt om și eu și nu pot să nu mă gândesc (mai ales în contextul de mai sus) când îi aud pe nemți cât se vaietă pentru cele 100 mld. pe le-au dat grecilor. Au de unde, câtă vreme gross savings în 2013 a fost de aprox. 1 Trillion, adică o mie de billioni, adică o mie de miliarde… și când mă gândesc că săraca Alexandra Stan cânta despre milli milli million.
Și tot din categoria trivia conspiratională, nu pot să nu remarc cum, după Rusia, Germania e cel mai mare exportator al Greciei și cum balanța import – export a Greciei cu nemții e 3:1.
Concluzia cercetătorilor canadieni: o fi incorect, nu zic nu, dar eu unul nu-i plâng pe nemți. Ba din contră jubilez. Și sper ca grecii să găsească suport în altă parte că au nevoie (poate vând japonezilor 2-3 insule), să-și scoată drahma de la naftalină și să-și facă singuri politica monetară.
E antipatic, populist și mincinos Tsipras, dar prevăd că numele lui va face istorie. Și sper că istoria asta va avea legătură cu o nouă perspectivă asupra politicilor monetare ale euro, istorie din care să învățăm și noi ceva. Și mai sper că o să învețe nemții că, deși-s cei mai muncitori, civilizați și educați oameni din lume, mâncarea lor e mai de kkt ca mâncarea grecească. Sau măcar că WW3 în forma lui economică va fi pierdut la fel ca celelalte. Dixit!
Ps: cât timp am scris eu postul ăsta, 1,5 ore tops, datoria publică a Greciei a crescut cu 3.718.000 euro. Vedeți ceva funny aici.