Ffwd

Mi-e atat de lene sa scriu … pardon, am f. multa treaba, deci voi fi concis:

– First of all, WELL DONE zambaretzilor, Raul micutzule te astept in compartimentul ofensiv al Diamantului 😀
– Apoi, Bulgaria e minunata in sud (Nesebar & Sunny Beach), desi densitatea de hoteluri pe cap de turist e ametitoare, cel putin in septembrie

– MIA e de incredere, desi cam sensibila la schimbari bruste de stare de spirit (ii sare lantul), ma duce la birou zilnic si consuma zero la mie. Plus o tura pe langa lacurile din Corbeanca.
– Am fost la bowling cu trupa FUP si m-au lasat sa castig (zic ei). Detalii si foto pe blogul oficial al federatiei de fashion & bowling, aici
– Record de vizitatori in FashionUp, +5.000 intr-o (f. buna) zi. Suntem in pag. #2 din trafic.ro si urcam.
– Spre slava lui MJ, o initiativa parca prea misto pt. Bucuresti

– Altfel … All Sparks, No one can si -of course- matinalul Mando Diao (gmorning!)

Read More

U2 pe Croke Park – Dublin, 27 Iulie

Faceam referire aici la ceea ce ulterior s-a dovedit a fi fost CONCERTUL vietii. The ultimate. Energie la Rolling Stones, tinerete la Metallica, emotie la Coldplay sau ritm la The Killers, insa U2 le-a avut pe toate inzecit.

Dar s-o luam pe indelete. Adunarea la tepusa si incolonarea spre Croke Park, templul unui sport pe care nu-l inteleg decat irlandezii. Stadion de 82.300 locuri pe scaune, cu cei din picioare mult peste 100.000 oameni.

Opening band o trupa rock irlandeza cu nume de supersonic Bell X1, parca un DMB cuminte cu inflexiuni de Jethro Tull si un solist simpatic, pacat ca-l stricau pantalonii (vorba colegului :D).

Apoi guest stars, marea revelatie si cea din urma dragoste frivola, doamnelor si domnilor … “Manuscrisul” aka The Script. Trec peste faptul ca numele lor nu-mi spunea nimic, in afara de ce-mi povestise un taxist pe drumul de la aeroport la hotel, totusi ignoranta nu era atat de mare, am constatat ca le stiam vreo 4-5 piese. Acum un an baietii se chinuiau sa cante prin puburile din Dublin, “ieri” au deschis concertul U2. Intre doua piese Bono spune ceva de genul “Ii felicit pe baietii astia, parca ne revedem pe noi cand am inceput sa cantam acum 30 de ani, aici in Dublin. Doar ca noi pe-atunci nu stiam sa cantam, pe cand ei stiu deja”. Am incheiat citatul de la Bono (via me) catre voi. Stiu, nu se cade, dar senzatia mea e ca U2 si-a luat in deschidere trupe care au scos albume mai misto decat al lor (i.e. Snow Patrol, sa ma dezlege cineva de pe racheta).

The Script:

Intre band-uri si repetatele ploi a aparut:
img_5680

Dupa ce abia s-a abtinut sa nu planga Danny, solistul, i-a introdus cu o voce tremuranda pe Big Guys: Bono, The Edge, Clayton si Mullen (care, btw, de cand e senior nu mai arata a tampitelul grupului).

Au deschis cu Breathe si apoi au mai cantat (in ordinea in care mi le reamintesc): Unknown Caller, Magnificient, Get on your boots, No line on the horizon, I’ll go crazy, Moment of surrender, One (un moment splendid pe care l-am filmat cu ametitul meu de Blackberry), With or without you, Stay (preferata mea din concert), Where streets have no name, Bad, Sunday Bloody Sunday, Ultra-Violet, I still haven’t found, Beautiful day, Angel of harlem, Vertigo, City of blinding lights … si probabil altele, in total fix 2h:30 min, no delays, no extensions.

Am stat relativ aproape de scena, am cantat si ne-am calcat pe picioare ca fratii, a fost o dementa totala. Toate natiile (am vazut si un tricolor de-al nostru), toate varstele, toate pieile, o mare de oameni pestrita si incredibila.

Vocea lui Bono si sonorizarea fabuloasa au facut auditia crystal clear, de parca eram la opera nu pe stadion. Scena din aceeasi categorie “the ultimate”, iar despre ecranul lcd 360 grade nu va zic decat ca avea vreo 20 m in diametru, va las sa vedeti, minunati si muriti de ciuda, sic! :)

 

ps: inca un vis bifat, mai ramane ala cu milionul castigat la loto si-apoi tac.

Read More

Azi noapte

Eram intr-un bar, era intuneric si era fum, stateam la o masa si beam o bere dintr-o sticla maro. Si eram singur. De fapt, aproape singur, pt. ca undeva intr-un colt erau Cristi aka Minculescu Alexandru Cristian si Enrique Bunbury si cantau “Entre dos tierras”. Si era fum mare, nu mai imi amintesc exact… apoi se facu dimineata… ei inca mai cantau…

Read More

What a line-up!!!

Anul concertistic 2009 a inceput in Suburbia cu un Parov Stelar care pe la ora 4 (cand am plecat) inca mai canta. Video aici.

Aseara, Placebo – sexualitate incerta dar un rock alternativ in mare forta, asa ca de la mama lui din UK.

Se pregatesc, in ordinea intrarii pe scena: The Killers, Franz Ferdinand, Santana, Snow Patrol, U2, Leonard Cohen si Dzeu stie cine se mai inscrie.

Cand ma gandesc ca acum 20 ani daca ii vedeam pe Holograf, Iris si Loredana in acelasi an eram fericit…

Read More

stanciu.me, up and kicking

Sfarsitul lumii afara, inceput de lume inauntru, bere, sushi si aburi tari de wasabi, Mando Diao pretudindeni (sper ca-l gusta si vecinii)

asta e atmosfera in care am hotarat ca-i destul o luna de osanda pentru blogul asta care, pana la urma, e si el de-al nostru. Si-a cerut scuze, mi-a spus ca era stresat, ca simtea presiunea traficului, ca e doar la prima experienta, in fine l-am iertat…

Read More

ffwd

– azi mi-am inceput foaaarte bine ziua, hic! cu un Jack Daniels, un Borghetti si un Galliano, hic!, de la Anthon Berg

liqueurs

aici niste Parov Stelar bundetot (mai aveti 10 9 zile sa-l luati).
– Sunny s-a indragostit de un sobolan mort … what’s up dog?!? Dupa ce s-au pupat in bot acum vreo doua zile, ala saracu’ fie drogat, fie otravit (high or low), il cauta disperat de cate ori iesim din scara, de parca revad drama din Lantul Amintirilor – pet version. Adica Lesa Amintirilor?!?
– iesind din bloc sa-l plimb pe sus-numitul, in timp ce mancam un mar verde, aseara am avut un deja vu, parca eram din nou la 10 ani cand ai mei cedau insistentelor si ma mai lasau afara, inca o data, conditionat de “Ia si mananca si tu marul asta si vezi sa nu stai pana dimineata!”. Ai mei imi dadeau tot timpul mere, nu stiu de ce.

Am citit undeva ca deja vu-ul apare atunci cand memoria viseaza. Stiam eu ca doarme.

Si ultima descoperire:

Read More

Wannabi

In premiera, nemaipomenit de nemaiintalnit de senzational, post-uri cu coloana sonora, dati play s-apoi cititi:

Si-acum textul, care n-are nici o legatura cu coloana sonora:

Multi fantasmeaza despre cum ar fi daca ar fi invizibili. Sau daca ar putea zbura. Sau daca ar putea vedea prin haine in infrarosu sau infrafucsia. Sau daca s-ar putea teleporta. Nu stiu pe nimeni caruia sa-i fi reusit – desi vreo cativa cunoscuti se poarta de parca ar fi facut-o-, dar de visat am visat si eu. In plus, mai am o fantezie, as vrea sa fiu bi-dimensional. Bi-me.

Cand m-ar enerva cineva i-as intoarce profilul si-as disparea. Cand vecinu face chef sau catelu sforaie, ibidem, profil … si n-as mai auzi nimic.

Daca esti bidimensional esti lipsit de probleme, probabil c-o sa te doara capul in continuare, dar nu cred ca te mai doare burta, de exemplu. Cred ca ai mai putine griji, poti sa treci strada fara probleme, doar s-o treci perpendicular, poti sa intri direct pe sub usa, fara s-o mai deschizi, atata ca nu poti sa treci cu telefonul sau cheile de la masina in buzunar. E adevarat, nu mai poti sa bei ca pe vremea cand erai tri, dar nici nu mai tre’ sa mergi la buda asa des. Cred ca poti sa fumezi. Nu mai tre’ sa mananci si implicit nici sa mergi la sala, esti bine asa.
Si celorlalti o sa le placa de tine, n-o sa poata spune ca ai mai multe fete, tu ori esti ori nu esti. Vei fi perceput ca un rafinat, un finutz, metrosexual, poate “putin” gay, desi tu esti mai atras de idealismul platonian decat de ala heffnerian. Oricum vei scapa de greutatile vietii, vei putea face cariera in televiziune sau cinema, pe sticla de preferat si vei trai mai mult decat contemporanii tai, fiind putin probabil sa ai probleme cu colesterolul. Si cand totusi inevitabilul se va intampla, va fi simplu, te vor lua ai tai si te vor lipi direct pe piatra funerara in loc de poza fara alte keltuieli inutile sau ar putea sa te tina acasa pe post de tapet, sa te lacuiasca si sa te puna pe perete. Sau sa te puna pe masina familiei. Nu ca-i scade valoarea de revanzare. In fine ar putea, daca tot nu le vine vreo idee, sa te lamineze si sa te puna sul intr-un sertar, pentru mai incolo. N-ar fi motive sa te-mputi in timp, ca doar ai fost un finutz toata viata.
Foarte probabil ca peste ani stiinta sa evolueze si daca va reusi sa reincarneze oameni, probabil ca va incepe cu astia bi si abia apoi cu cei tri. Oricum ai lua-o esti castigat, esti de viitor!

Read More

Renew .me

Toata viata am simtit o permanenta nevoie de schimbare si asta e o boala grava. De obicei ma vindec cu paliative de genul educatie, sapte ani de-acasa, gura lumii sau temeri personale, dar toate-s leacuri de moment.

Toti sufera de asta sau sunt singurul? Imi vine sa-mi schimb radical sistemul de valori, o data la cativa ani. Si, desi ma asteptam ca intervalul sa creasca cu varsta, din contra scade. Imi vine sa traiesc altundeva …bine nu mai zic ca-mi vine sa fiu altcineva ca asta e imposibil, dar imi vine sa-mi doresc altceva. O fi doar o abordare masculina tipic infidela a vietii sau e un alt demon din capul meu? (Stay tuned … the answer will come in twenty years)

Imi vine sa plec vreo cativa ani pe unde o vrea norocul, sa port numai tricouri uni de cinci euro, sa beau numai sampanie si sa-mi las barba. Sa nu ma sune nimeni, sa ascult opera, sa pescuiesc zilnic si sa nu ma mai deranjeze daca pierd.

Si o piesa in ton Changes – YES, cu versuri aici, o formatie care m-a insotit in schimbarile din ultimii cinspe ani si pe care am bifat-o -in martie is noua ani de atunci- inainte de a se destrama (mai am si biletele pe undeva, cred, sper).

Read More