Frăția tocului, frate!

De vreo două săptămâni nu aud în jurul meu decât #PeToc, #Back2Toc, #oricenumaicuTOCsăfie. Asta pentru că ale mele colege drăguțe s-au gândit ele să celebrăm Ziua Natională a Femeilor #PeToc pe 14 Sept., drept pentru care am și inventat-o înainte de-a o sărbători.

Cum sunt un bărbat emancipat, #seștie, eu și tocurile avem o istorie trăită împreună, motiv pentru care o revistă m-a întrebat despre puterea tocului, iar eu, cuminte, le-am răspuns. Apoi, aceleași colege cu idei, m-au somat să fac și eu niște promo zilei cu pricina și din nou m-am conformat. Mai jos primul meu contact #cutocul.

Să tot fi avut vreo 12 ani când am simțit pentru prima dată puterea tocului. Aveam, pe vremea aia, un frate mult mai mic decât mine și o misiune zilnică: trebuia să-l păcălesc să adoarmă la prânz, că altfel ‘n-o să se facă mare și capabil să bea o navetă de bere cu frac’su într-o seară‘, de exemplu. Ei, fratele ăsta al meu, al cărui nume nu-l fac public, se încăpățâna, din motive pe care nici el nu cred că le mai înțelege acum, să nu vrea să bea bere când va crește (n.a. să adoarmă).

Cum subsemnatul nu era încă ‘Master in the Art of Napping’, singura metodă să-l liniștesc era să-l iau brațe și să-l țin cu forța, lucru care-mi cam plăcea, recunosc. Avea un trupuleț micuț, moale și alb, era f.f. nervos și agitat, numai bun de jucat with.

acum mă-nțelegeți, sper
Acum mă-nțelegeți, sper

Eu tocmai intrasem în perioada Agatha Christie și eram, cred, puțin sadic. De obicei tactica reușea, obosea, apoi se liniștea, îi mai povesteam câte o poveste inventată ad-hoc cu personaje din familie și, în cele din urmă, adormea. De fapt, mai des adormeam eu înaintea lui, dar asta e o altă poveste. 

Well, într-una dintre zile, îl iau eu de la ‘keșă’ according to the plan, încerc (tot fără succes) să-i iau felia de pâine cu parizer pe care o primea zilnic de la tova educatoare și pe care o tot molfăia în sictir, gândindu-mă că dacă n-aș fi pus tot zahărul lui maică-mea pe pervaz (n.a. pentru barză) era mai bine, și apoi ajungem la Palais de Stanciu, etaj 4.

Aici trecem prin același ritual, ‘Hai, mă, culcă-te că te zic lui mama, tova, milițianul, sectoristul … filatelistul’ (da, filatelistul a fost sperietoarea care a funcționat cel mai mult timp) și într-un final ajungem la momentul plăcut al liniștitului prin imobilizare frățească. Moment în care ăsta mic strigă odată de parcă l-aș fi călcat pe picior, iar eu, ca un frate grijuliu, îi dau drumul să văd dacă nu cumva l-am călcat pe picior. El fuge la rastel (n.a. băncuța de pantofi de sub cuier, sigur tre’ să fi avut și voi una) de unde ia una bucată sanda Guban neagră, cu toc pătrat și platformă de aprox. 1 cm, și mi-o aruncă cu tocul fix între ochii mei blânzi.

Sanda GUBAN
Sanda GUBAN

Fraților, știu că sunt nostalgic, dar pe vremea aia se făceau lucruri de calitate nu ca acum, credeți-mă. Sandaua aia avea un kil pe puțin și sigur era un ‘statement item’ al perioadei când fashion-ul venea din est. Mă gândesc acum ce bine că nu erau la modă stilettos…

Read More

Amuzante-s căile poliției rutiere

Aseară, pe când mergeam acasă spre ‘paradisul exotic părălulețean’, mi s-a întâmplat să mă oprească Poliția rutieră:

“Bună seara, comisar ceva” (sigur nu Cattani că aș fi ținut minte)

“De ce m-ați oprit d-le comisar ceva?” 

“V-am oprit ptr. că nu ați cedat prioritate pietonului pe trecerea de pietoni (300 lei), probabil ptr. că vorbeați la telefon (200 lei). Și acum văd că nu purtați nici centură (200 lei). Actele dvs., vă rog.”

Mă caut eu de acte, încercând între timp să-mi amintesc o rugăciune din copilărie, găsesc în cele din urmă tot, mai puțin talonul pe care-l scosesem din portmoneu (no spoiler yet), i le dau, în timp ce brațul  legii grăiește:

“Știți, de fapt v-am remarcat ptr. că nu vă mergea farul de pe dreapta (170 lei). Dar unde e talonul mașinii?”

“Păi, că hâr, că mâr, nu-l am la mine, l-au furat guvernanții.”

“F. rău (540 lei), va trebui să vă verific … Gata, e ok, e mașina dvs., dar v-a expirat ITP-ul (750 lei)” (n.a. cred că de-asta n-aveam talonul)

Într-un final realizez și eu că escaladează problema, că urmează să mi se găsească cadavrele din portbagaj și Kalashnikov-ul din torpedou, și îi zic: “O sută de lei acoperă deranjul?”. Vine prompt răspunsul:

“Da sigur domnule dragă. Și vă dau doar o amendă de 85 lei că n-ați verificat farul, e bine așa?”. 

“Pace să fie, zic.” 

“Bine, mă duc să vă fac procesul-verbal, vreți să plătiți pe loc amenda?”

“Normal, mâine planific să stau în casă toată ziua să scriu pe blog.”

No, și-acum vine partea amuzantă: după vreo 30-40 min. vine stimabilul comisar ceva înapoi cu PV și chitanța la mine, mă caut de bani și, surpriză, mai aveam vreo 40 și ceva de lei. Rușinat nevoie mare îmi cer scuze și îi zic că plătesc a doua zi, la care amicul comisar ceva, cu un ochi la miile de leduri de pe bord și unul la mine, îmi zice cu tristețe: “Lăsați domnu’, că am scos deja chitanța, da’ pun eu de la mine 50 lei și îmi mai dați dvs. 35, ca să vă mai rămână și dvs. bani, că văd că sunteți de la Cluj”

Io am rămas mut, nici la revedere n-am mai putut să-mi iau, și-acum mă simt ca un sărăntoc dator din Cluj care stă în ‘paradisul lui exotic părălulețean’ și scrie pe blog.

Read More

Pearly customer-care talks

O colegă de-a mea a deprins bunul obicei de a-și nota ‘perle’ ale clienților pe post-it-uri. Iar eu, azi, citind un articol oarecum similar pe blogul de autor de mare succes intitulat Chici:xneta, m-am gândit că post-it-urile merită o soartă mai bună așa că am decis să post-it:

cc pearls

 

 

 

 

 

 

 

 

Câteva ‘perle’ mai jos:

  •  “Bună ziua … super-bingo?”
  • “Eu vreau livrare prin Cargo.”
  • “Mă simt ca o minge de ping-pong, de parcă aș vrea să cumpăr un submarin nuclear.”
  • “Nu am adresă de email, am doar Facebook.”
  • “Între ce ore sunteți disponibilă pentru relații?”
  • “Că când ajunge comanda?”
  • “Oana, tu ești mă?”
  • “Vreau să fac o comandă telefonică ptr. că nu pot selecta județul Târgoviște.”
  • “Ce conține în special deodorantul față de parfum?”
  • “Vreau mărimea 41, dar am comandat 43, ptr. că nu era pe site 41 ptr. a-l comanda” (sic!)

 

Read More

Cum să petreci o zi de marți din luna Octombrie

Oricât m-aș strădui, nu-mi vine în minte o modalitate mai placută altfel decât pe o plajă din Thasos.

Să fi fost cele 25 de grade din aer și apă, compania plăcută, să fi fost cele 5 grade plouate din Bucuresti, habar n-am … cert e că am avut niște zile de vis. Câteva motive mai jos:

1. Royal Paradise Resort, un hotel excelent la un preț de off-season f. bun (90 euro/room/HB)

photo 2

 

 

 

 

 

 

2. Apa nesimțit de caldă și curată

photo 1

 

 

 

3. Multitudinea și, mai ales, diversitatea de plaje nepopulate (mai jos Marble Beach)

photo 4

 

 

 

 

4. Relieful variat al insulei, munți de 1200m, stânci care par a se prăvăli în mare și ascund minunății ca Giola

photo 3

 

 

 

 

5. Red yum mullets. Adică barbuni miam. Ăsta e genul de substantiv căruia singularul chiar nu-i folosește. Oricine îl pune în farfurie înțelege ce vreau să zic

red mullet

 

 

 

 

 

More pics. 

Now feel free to unleash the hate :).

Read More

Kiss and release!

Plănuiam din vară o ieșire în Deltă, ieșire care însă nu mi se arătase din motive ce țineau, în principal, de vecina mare (și) neagră. Într-un final s-au aliniat astrele, adică mi-am zugrăvit apartamentul în culori gelato (cred că o să-mi invit curând toți amicii la o sesiune de “lecarre il lavabile”) și am găsit că cel mai de folos puteam fi la o distanță considerabilă de meșteri, adică în Deltă la Uzlina.

Pentru neinițiați în ale Deltei: București-Tulcea-Murighiol cu mașina și, de acolo, cu barca pe Dunărea veche și apoi pe canalul Uzlina. Deși natura s-a pus contra, furtună la plecare, furtună la întoarcere, iar vremea se arăta urâtă peste w/e, lucrurile au mers ca unse. Nu insist cu multe detalii administrative, ptr. intimitate am închiriat toată pensiunea Egreta Resort (pe modelul Shakira&Piquet, sau Brad&Angi, sau Tom&Jerry), o pensiune f. mișto, peste ceea ce aștepți de la o pensiune din Deltă, și am purces la pescuit. În prima zi am facut-o din barcă pe lacul Isac, am prins zero, și apoi am trecut la “bibăneală” pe Uzlina, unde unii (Uana & domnul Laurențiu – ze guide) au prins mai mult, alții (subsemnatul, aici cinstit) mai puțin. În total, cam … o coșarcă, că altă unitate de măsură ptr. biban nu-mi vine în minte. Pe ‘ăi mai piperniciți i-am învățat să zboare, celor mai plini de ei le-am promis un spa privat în ceaunul dlui Laurențiu și împachetări cu foiță de usturoi. Am încheiat ziua în același registru pescăresc cu un somn (pui de) și cu niște borș și plachie ca la mama ei acasă, că la mine, la Cluj, maică-mea punea griș în icre…

Daaaar, a doua zi am pornit în căutarea “Știucii” de Vasile Alin Stanciu, că pe “Lostrița” de Vasile Voiculescu am pierdut-o în liceu, motiv de amuzament la un mim cu colegii de la FUP, în teambuilding. Ptr. pescari n-am absolut niciun sfat, nu știam/nu știu ce blinkere trebuie folosite, ce tip de lansetă să ai, ș.a.m.d. Am aflat însă că pescuitul la știucă e o chestie psihologică, că ține de înțelegerea minții știucii, de programarea matricii mentale a pescarului, deci, vă rog, nu e de ici de colo. Data viitoare vom fi însoțiți, pe lăngă barcagiu, și de un psiholog. Probabil ține și de dorință, deoarece prima știucă (care vă salută mai jos) a intrat imediat, la primele lanseuri, când mă gândeam că, dacă nu prind nimic, cumpăr și mă antrenez acasă cu ele în cadă. S-ar putea, zice lumea, ca și norocul să intre în ecuație, io-s inginer deci sunt sceptic la asta.

Una peste alta, am prins cam 7 știuci pe cap de cuplu, cea mai mare cam 6 kile, ce-a mai mică cam 2 kile, mai deconsolidați și voi factorii de multiplicare specific pescărești, dar a fost un vis, nu un vis devenit realitate ptr. că în continuare mai visez și mai vreau. Parcă am pus din nou în scenă bătălia epică din “Bătrânul și marea” într-o tonalitate modernistă și cu happy-end ptr. toți cei implicați, noi și știucile. La final ne-am chiar pupat și urat la o curândă revedere.

Mai jos niște dovezi de pe câmpul de luptă.

PS: ptr. aventurieri am și o recomandare de traseu de întoarcere la București și, în același timp, în trecut. Never, but never, trust google maps!

Read More

Chapeau!

Un banc excelent auzit deunazi si dedicat celor care cu insistentele lor m-au scos din sinlenzio stampa:

Invatatoarea: Copii, voi stiti cum ati venit pe lume?

Copil#1: Pe mine m-a adus barza!
Copil#2: Pe mine m-a facut mama!
Copil#3: Si pe tot barza m-a adus!

Bula: Eu am venit cu feribotul!

Invatatoarea: Cum Bula cu feribotul?!?

Bula: Pai azi-noapte l-am auzit pe tata spunand “Tu nevasta, nu mai feri botul ca iar facem un cretin ca Bula”.

Read More

Ffwd

Mi-e atat de lene sa scriu … pardon, am f. multa treaba, deci voi fi concis:

– First of all, WELL DONE zambaretzilor, Raul micutzule te astept in compartimentul ofensiv al Diamantului 😀
– Apoi, Bulgaria e minunata in sud (Nesebar & Sunny Beach), desi densitatea de hoteluri pe cap de turist e ametitoare, cel putin in septembrie

– MIA e de incredere, desi cam sensibila la schimbari bruste de stare de spirit (ii sare lantul), ma duce la birou zilnic si consuma zero la mie. Plus o tura pe langa lacurile din Corbeanca.
– Am fost la bowling cu trupa FUP si m-au lasat sa castig (zic ei). Detalii si foto pe blogul oficial al federatiei de fashion & bowling, aici
– Record de vizitatori in FashionUp, +5.000 intr-o (f. buna) zi. Suntem in pag. #2 din trafic.ro si urcam.
– Spre slava lui MJ, o initiativa parca prea misto pt. Bucuresti

– Altfel … All Sparks, No one can si -of course- matinalul Mando Diao (gmorning!)

Read More

U2 pe Croke Park – Dublin, 27 Iulie

Faceam referire aici la ceea ce ulterior s-a dovedit a fi fost CONCERTUL vietii. The ultimate. Energie la Rolling Stones, tinerete la Metallica, emotie la Coldplay sau ritm la The Killers, insa U2 le-a avut pe toate inzecit.

Dar s-o luam pe indelete. Adunarea la tepusa si incolonarea spre Croke Park, templul unui sport pe care nu-l inteleg decat irlandezii. Stadion de 82.300 locuri pe scaune, cu cei din picioare mult peste 100.000 oameni.

Opening band o trupa rock irlandeza cu nume de supersonic Bell X1, parca un DMB cuminte cu inflexiuni de Jethro Tull si un solist simpatic, pacat ca-l stricau pantalonii (vorba colegului :D).

Apoi guest stars, marea revelatie si cea din urma dragoste frivola, doamnelor si domnilor … “Manuscrisul” aka The Script. Trec peste faptul ca numele lor nu-mi spunea nimic, in afara de ce-mi povestise un taxist pe drumul de la aeroport la hotel, totusi ignoranta nu era atat de mare, am constatat ca le stiam vreo 4-5 piese. Acum un an baietii se chinuiau sa cante prin puburile din Dublin, “ieri” au deschis concertul U2. Intre doua piese Bono spune ceva de genul “Ii felicit pe baietii astia, parca ne revedem pe noi cand am inceput sa cantam acum 30 de ani, aici in Dublin. Doar ca noi pe-atunci nu stiam sa cantam, pe cand ei stiu deja”. Am incheiat citatul de la Bono (via me) catre voi. Stiu, nu se cade, dar senzatia mea e ca U2 si-a luat in deschidere trupe care au scos albume mai misto decat al lor (i.e. Snow Patrol, sa ma dezlege cineva de pe racheta).

The Script:

Intre band-uri si repetatele ploi a aparut:
img_5680

Dupa ce abia s-a abtinut sa nu planga Danny, solistul, i-a introdus cu o voce tremuranda pe Big Guys: Bono, The Edge, Clayton si Mullen (care, btw, de cand e senior nu mai arata a tampitelul grupului).

Au deschis cu Breathe si apoi au mai cantat (in ordinea in care mi le reamintesc): Unknown Caller, Magnificient, Get on your boots, No line on the horizon, I’ll go crazy, Moment of surrender, One (un moment splendid pe care l-am filmat cu ametitul meu de Blackberry), With or without you, Stay (preferata mea din concert), Where streets have no name, Bad, Sunday Bloody Sunday, Ultra-Violet, I still haven’t found, Beautiful day, Angel of harlem, Vertigo, City of blinding lights … si probabil altele, in total fix 2h:30 min, no delays, no extensions.

Am stat relativ aproape de scena, am cantat si ne-am calcat pe picioare ca fratii, a fost o dementa totala. Toate natiile (am vazut si un tricolor de-al nostru), toate varstele, toate pieile, o mare de oameni pestrita si incredibila.

Vocea lui Bono si sonorizarea fabuloasa au facut auditia crystal clear, de parca eram la opera nu pe stadion. Scena din aceeasi categorie “the ultimate”, iar despre ecranul lcd 360 grade nu va zic decat ca avea vreo 20 m in diametru, va las sa vedeti, minunati si muriti de ciuda, sic! :)

 

ps: inca un vis bifat, mai ramane ala cu milionul castigat la loto si-apoi tac.

Read More

Un MBA la Harvard, 2 cutii de Viagra si 2 diplome de Yale prin mandat postal, va rog … si Cialis de restul banilor

Dupa ce am rezistat tentatiei de a-mi mari nu-zic-ce, nu-zic-cu-cat, de a comanda Viagra si Cialis la pret de aspirina sau de a-mi ridica mostenirea lasata de unchiul Mahamadou din Nigeria, la marirea asta de CV cu inca 2 cm, nu cred ca-i fac fata:

————————————————————————————————-
From: richellert@fsbankblm.com [mailto:richellert@fsbankblm.com]
Sent: Monday, April 20, 2009 4:48 PM
To: alin@jadore.ro
Subject: ‘Buy a College Dip1oma, Get a 100% legal, verifiable Degree in 10 days. No coursework or exams.

AFFORDABLE ONLINE BACHEL0R’S, MASTER’S & DOCT0RATE DEGREES
Add Bachelor’s, Master’s or Doctorate Degrees to your resume in just 7 days and open avenues to promotion and better jobs!

At your Own Pace! At your Own Schedule! At your Own Convenience!
No Examination! No Study! No Class!

Regardless of your age, sex, marital status, or location, you can receive a degree in your desired field. All you need is sufficient work, military, or life experience and you are already on your way to an instant degree in your relevant field.

Earn a recognized UniversityDegree based on work or life experience within 7 days!
Get your desired degree on the basis of your Prior Knowledge and Life Experience.

No Experience? No Problem!
Give us a call NOW! 1-718-9895-740 [Inside USA] +1-718-9895-740 [Outside USA]

Please leave us your:

1) Your Name
2) Your Country
3) Phone No. with countrycode if outside USA
We will get back to you real soon

————————————————————————————————-

Ati remarcat sper ca-i treaba serioasa, e “earning based on life experience”, although life experience is not compulsory :))) …  Tre’ sa-i intreb daca nu-mi dau master franchiza, ca mai am vreo cativa colegi interesati, sigur.

Mai m-am gandit cum zice Fulga, o sa le raspund ca vreau si va tin la curent.

Read More