… și nu e vorba de cartea cu același nume a lui Ryu Murakami, ‘Coin Locker Babies‘ (tradusă la noi ‘Copii de aruncat’), deși e una dintre cele mai mișto cărți citite, e vorba de un anunț în genul celor care inundă rețelele de socializare, de tipul ‘căței/pisici de adoptat ca să aibă un viitor luminos’. În cazul de față avem de-a face cu o tânără domniță blondă lovită brusc și fără vreun motiv aparent de un puseu maternal extrem. Și vorbesc aici despre d-șoara de mai jos:
Ei bine, această minunată creatură a realizat de vreo 2 zile că rostul ei pe acest pământ nu mai e să roadă plinta, picioarele lui frate-su mai mare, să aducă la exasperare vecinii cu lătratul ei baritonal sau să rupă picioarele celorlalți membrii umani ai ‘pack-ului’, nu, rostul ei în viață e să fie mămică. Deocamdată crede că al ei puiuț e o mică zebră pe care a descoperit-o în curte după ce s-a topit zăpada și pe care o tratează cu o gentilețe și o dragoste de care n-o credeam capabilă. Până deunăzi o omora non-stop (e squeaky zebra), acum o poartă cu ea peste tot prin casă ptr. ca în cele din urmă să o ducă în ‘princess room’ și să o așeze cu maximă grijă pe canapea ptr. o sesiune de licking and cuddling. Nu știu ce zebru zburător visează ea noaptea, cert e că din temperamentul vulcanic cu care ne obișnuise a sărit în cealaltă extremă, e grijulie, plăngăcioasă, atentă la baby-zebra ca la cârnați.
Acum, dacă aveți și voi un copil în plus, sau un pui de rață, leming, orice… poate un bătrânel senil de care nu mai aveți nevoie pe-acasă, puneți și voi un anunț pe mercador, că o să intrăm și noi acolo să rezolvăm problema d-șoarei cu hormonii razna.