stanciu.me

Blogul meu (me.log) face azi o luna, 57 de posturi, vreo 50 de comentarii si 1209 vizitatori. Nu-l sarbatoresc sa nu si-o ia in cap!

Am ajuns intr-un impas. Citesc o mie de bloguri pe zi si deja incepe sa ma dispere repetitia informatiei. De fapt, mai mult incepe sa ma enerveze faptul ca marea majoritate a blogger-ilor nu produc continut, nu emit pareri personale, nu fac altceva decat sa plimbe informatia dintr-un blog in altul si uita cu totul semnificatia initiala a blogului. Mai nou, fiecare pusti care Nu-i nici o frectie sa-ti faci un blog pe wordpress, blogger sau yahoo si chiar mai putin sa stai pe net toata ziua, sa zappezi prin o mie de siteuri, sa alegi de acolo 5 kestii pe care sa le pui pe blogul tau. Si gata, acum esti ditai blogger-ul! Nu conteaza ca ai bifat maxim cinci carti in viata, ca nu esti sigur daca te-o adus barza sau te-o facut taica-tu cu imprimanta Lexus, important ii ca esti ambidextru si-ti iese “copipeistul” in viteza, ca la nimeni altul. Si asa ajungi mare, mare blogger …de fapt mare bl0gger (ca de exemplu asta).

Si uite cum, conform trafic.ro, o ieftineala de genul asta poate sa adune intr-o luna mai multi vizitatori/cititori decat marea majoritate a revistelor glossy din tara, fara sa livreze altceva decat furt de continut. Nu ma deranjeaza ca si-au facut blog, nu ma deranjeaza ca scriu, nici macar nu ma deranjeaza ca fura / copiaza continutul - mai bine decat s-o frece altfel -, ma deranjeaza ca-i citeste lumea! Ma deranjeaza tabloidizarea blogurilor si mai ales faptul ca si-au pierdut acel “touch” personal in lupta pentru trafic.

Si daca tot am fost negativ -si n-a fost greu- iata si niste bloguri pe care le citesc cu interes & placere si pe care vi le recomand: manafu - new media stuff, zoso - ca integrator cu pareri, curvette - o fictiune, gen “belle de nuit” (parerea mea) f. bine scrisa, pitici gratis- f.f.foarte haios.

Toata viata am simtit o permanenta nevoie de schimbare si asta e o boala grava. De obicei ma vindec cu paliative de genul educatie, sapte ani de-acasa, gura lumii sau temeri personale, dar toate-s leacuri de moment.

Toti sufera de asta sau sunt singurul? Imi vine sa-mi schimb radical sistemul de valori, o data la cativa ani. Si, desi ma asteptam ca intervalul sa creasca cu varsta, din contra scade. Imi vine sa traiesc altundeva …bine nu mai zic ca-mi vine sa fiu altcineva ca asta e imposibil, dar imi vine sa-mi doresc altceva. O fi doar o abordare masculina tipic infidela a vietii sau e un alt demon din capul meu? (Stay tuned … the answer will come in twenty years)

Imi vine sa plec vreo cativa ani pe unde o vrea norocul, sa port numai tricouri uni de cinci euro, sa beau numai sampanie si sa-mi las barba. Sa nu ma sune nimeni, sa ascult opera, sa pescuiesc zilnic si sa nu ma mai deranjeze daca pierd.

Si o piesa in ton Changes - YES, cu versuri aici, o formatie care m-a insotit in schimbarile din ultimii cinspe ani si pe care am bifat-o -in martie is noua ani de atunci- inainte de a se destrama (mai am si biletele pe undeva, cred, sper).

M-am simtit vinovat ca n-am mai postat nimic, vinovatie accentuata si de cativa “?!?” de la prieteni, apoi m-am relaxat si am avut un sentiment de confort dandu-mi seama ca blogul meu personal reflecta propria-mi stare de spirit, iar faptul ca nu scriu spune de fapt ceva. Si blogul a inceput sa-mi redevina simpatic.

Am avut o saptamana seaca, animata doar la visarea altei emisfere. O saptamana in care mi-a iesit jumatate din ce mi-am propus, mai putin sambata cand mi-a iesit de minune o astfel de zi, o saptamana in care m-am intalnit cu multi oameni, in care mi-am dat seama cat e de facil sa manipulezi si cat de manipulabil am fost. O saptamana obisnuit mediocra.

Mi-am dezamagit cei 40 de cititori ne mai scriind nimic in ultimele zile :).

Pentru ca am fost acasa, am chefuit cu prietenii, am jucat fotbal cu tiganii, am dormit in patul meu si am parcat pe locul meu de parcare. Si m-am distrat de bunica-mea (elvis pt. apropiati) careia, slava domnului, i-a confirmat doctorita ca n-are citez “cacaracta” la ochi asa ca asteapta criza sa moara de foame ca de moarte naturala n-are noroc … umor negru la 85 de ani :))

You’re just a marketing tool!

cluj. acasa, liniste, aer, locuri de parcare, prieteni, tanti de la non-stop careia i-am lasat 10mii acum doi ani si de atunci imi lasa de fiecare data ea mie, zapada, taximetristi cumsecade, familie, amintiri, multa liniste. cluj.

Mi-e asa o scarba de nevertebrate ca doar gandul la ele imi face pielea de gaina. De serpi nu, in schimb de nevertebratele al caror cuib e Bucurestiul, foarte.

Am avut marea placere si ulterior imensa greatza de a intalni in acest minunat oras o suita de astfel de indivizi, mari eruditi, snobi si cosmopoliti doar atat cat ii lasa eticheta, disperati dupa recunoasterea universala a propriului brand. Oameni care-si lipesc ventuzele de cururile la moda si stau agatati acolo sperand ca le cade si lor ceva, ceva cu care sa-si hraneasca neostoita foame de preamarire. Nu zic, am intalnit si o multime de oameni absolut minunati, dar aici ma refer la specimenele de a caror existenta, eu in puerila-mi credinta, ma indoiam.

E o specie pe care-am remarcat-o prima data intr-una din multinationalele in care am lucrat, ultima de altfel si pe care am cunoscut-o indeaproape in ultimii ani. E colegul, partenerul de afaceri ala savuros cu care ai baut si ti-a ridicat mingea la plasa de cate ori ai vrut, ca sa te simti tu bine, e ala care si-a lipit ventuzele de curul tau desenandu-ti inimioare cu limba in semn de apreciere. Si tu ca bou’ ai luat-o ca atare nu ti-ai dat seama ca era doar expresia dexteritatii greu castigate.

Si am mai observat ca domeniul in care se simt cel mai bine e mass-media. Cred ca mixul de notorietate, posesia de informatie, accesul facil la oameni importanti si glamul in care e invaluita presa, face din ea o cloaca in care scursurile nevertebrate se simt ca-n rai. Un om normal si nevirusat la cap nu-si poate imagina cata perfidie, cata dusmanie si cat egoism se poate ascunde intr-un astfel de mediu. Fiecare prezumptie de nevinovatie de la care am plecat s-a dovedit gresita, absolut fiecare “nu pot sa cred ca-i chiar asa” a fost urmat doar de rusinea propriei naivitati.

Din pacate nu poti sa-i recunosti din prima, ulterior iti dai seama ca prototipul e: adult, in sensul de lipsit de bucuria tineretii, inhibat de nerealizarile lui financiare si personale, comparandu-se tot timpul “big guys” - cei in compania carora se invarte, in cautare permanenta de un role model sau disperat cand e lasat fara, avand multe opinii, nici una personala si arareori dispus la contradictii. Si ca tot am twitter-ul deschis e ca unul care-i urmareste pe toti dar n-are nici un follower…

N-ai ce le face, e bine sa stai departe si desi iti vine sa-i dai de pamant e inutil, nu patesc nimic, nici macar nu fac poc!, fac plici! de ti se taie pofta de viata cand auzi…

… daca mai merg la mall. Am fost si ieri si alaltaieri, dar o iau invers cronologic, ieri cautam o spalatorie auto nonstop si am gasit-o in cealalta parte a orasului, langa plazza. Si, deh, masina mare cu personalitate, mutant organism viu cu blana alba ce creste pe interior, timp estimat de epilare si spalare >1-1,5 ore, drept pentru care am socotit nimerit sa-mi omall timpul in plazza. Normal doar, atata vreme cat inca ‘jde milioane de mall-itori de rand socotisera asijderea. Eu, relaxat si la minte si la port (car washing mood & outfit gen), intru pe-o intrare pe care numai eu o descoperisem si ma trezesc intr-o lume de posedati. Parca eram fericitul si prea-miratul castigator al primei teleportari umane in constelatia mallus, noroc ca nici unul din zombie aia ce-si traiau traiul acolo n-avea treaba cu mine, altfel nu stiu ce explicatie le dadeam. Cred ca nici nu ma vedeau.  

Aici am dat un enter ca nu-s pregatit sa am asa paragrafe (sau paragrafuri cum ar zice vanghelie) lungi pe blog. Continui totusi despre mallus … deci aia, zombie, aratau oarecum la fel ca noi numai ca erau mai “bine” imbracati, in sensul ca erau mai glamourosi si se deplasau toti foarte repede intr-o formatie extrem de ciudata, erau doi cate doi si de obicei cel pe care l-as fi indicat ca el era un metru in spate si era tractat de cea care sigur era o ea. Sau poate o impingea potentialul el! N-am inteles de unde atata stamina la acele ele si cum de nu se ciocneau zombie-cuplurile intre ele, only good Robert Brown might know! Am mai fost asa bulversat … tineti-va bine … ‘decat’ cand am coborat dintr-un autobuz zburator in Lukla. Daca eram la noi intr-un magazin as fi zis ca zombie-s la cumparaturi, dar n-aveau pungi, plase cum se zice acolo de unde mi-s, deloc, poate comertul la ei ii virtual, ce stiu eu. No, zombie astia se ingramadeau toti sa urce pe scari si bineinteles ca n-am avut de ales si m-a luat zombievalul si m-am trezit la ultimul etaj (sau asa-mi parea mie). Oricum alta varianta n-aveam pt. ca intre timp ma convinsesem ca nici nu ma aud, intrasem intr-un magazin si l-am intrebat pe un zombie care parea la el acasa ceva, dar nu ma auzea. Oricum mai bine decat sa-mi zica < ‘r u talking about me mama?!?>, in engleza cred, ca sigur n-au introdus romana in sistemul lor de invatamant.

Bun, dupa ce m-am trezit la ultimul etaj, fluxul de zombie ma impingea intr-o miscare circulara infinita din care uneori cate un zombiecuplu se rupea si intra intr-un local, lucru pe care dupa o miscare continua de 720 grade pamantesti l-am facut si eu. Am ales cel mai pamantean local din zona (Steak House), pt. ca acolo nu erau decat 4 zombie la o masa departe. Am avut noroc, intr-un final un chelner care, cred ca ori era un zombie paranormal, ori era un metis din mama romanca si tata zombie a venit si mi-a luat comanda. N-am indraznit nici sa ridic din sprancene, daramite sa zic ceva, cand dupa ce mi-a luat comanda, mi-a adus direct nota, dupa care mi-a adus o limonada dulce cum beau zombie, adica o parte zahar si o parte apa si apoi o salata caprese cu branza de oaie cosmica merinos de mallus cu gust de carne. Nici nu stiu cati bani am lasat, dar oricum nu e relevant ca nu stiu care era paritatea.

Drumul spre iesire a fost usor, ma simteam Flash Gordon (ref. idolul SF al copilariei mele, din singurul film SF pe care-l vazusem si care se chema sugestiv Flash Gordon) cand scapa prin metoda fugii intergalactice de zombie. Cert e ca am ajuns teafar la spalatorie, convins ca aia prietenii, pamantenii mei terminasera operatia dar surpraiz trecusera … ‘decat’ 45 de minute.
Oricum m-am bucurat ca nu m-am intors in timp cu o mie de ani in urma sau mai rau in ‘87 cand profu de mate mi-a dat un 1 … nu mai asteptati zeroul … in a doua zi de scoala, de clasa a 9-a, de liceu, si-a facut din matematica “febletea” mea, a doua dupa britney spears.

Experienta de alaltaieri mai incolo, daca mai am kef.

Se egzista in lumea asta larga niste melodii care trec prin urechile mele, ocolesc tot ce-i organ de (bun)simt si ajung direct in stomac ca sa-mi provoaca greata. Poate daca le batjocoresc aici ma lasa draq in pace…

Deci top 10 cele mai idioate, cretine si iar idioate piese de “muzica usoara si stomac greu” … enjoy digest:

10. Girls Just Want To Have Fun – Cyndi Lauper
9. I’m too sexy – Right Said Fred
8. Sailing – Rod Steward
7. My heart will go on – Celin Dion
6. Who let the dogs out – Baha Man
5. Obladi Oblada – Beatles
4. Macarena – Los del Rio
3. Los Lobos – La Bamba
2. Cotton eye Joe – Rednex

Si marele castigator, el diablo caliente, el ciupacabra mondial:

Nu m-am dedat la romanesti ca astea 10 nu prindeau nici Idiotop50.