Mar 20th, 2009
Somn de voie
Daca ceva imi place in lumea asta, apoi asta e somnul, de fapt nu somnul in sine ci dormitul. Ne-am imprietenit fortat pe la 6 ani, cand ma obligau ai mei sa dorm dupa ce ajungeam acasa de la scoala si daca luam minim un 10, dormeam cand venea maica-mea acasa si ea nu se certase cu sefu-so la servici, deci doar daca se aliniau astrele si se cam aliniau, atunci ma bonifica, pe sistemul performance related payment, cu 1h in plus de stat afara seara (cu smecherii ;). Am mers apoi pe interes o perioada, cand trebuia sa-l culc pe frate-miu si adesea adormeam eu primul. Asta prin generala, ca dupa aia la liceu am intrat in ferventa specifica pubertatii intarziate, cand a dormi era ca o insulta de mama si stiti bine ca doar alea de mama nu se puteau tolera, adusa vietii care se chinuia sa-si descopere nurii in fata adolescentului avid. Exceptie faceau orele de istorie. Si biologie. Si restul.
Am recuperat relatia cu somnul in facultate, cand ajungeam la cursuri “decat” ca sa ma intalnesc cu colegii si de obicei pe la 1-2PM (adica dorm cat vreau ce Pana Mea!). Au fost si momente de sacrificiu, in sesiune, imi amintesc cum se inchidea biblioteca universtatii de la 1.30 la 2, ne scoteau pe toti afara si eu imparteam cu prietenii un taxi pana acasa si dupa juma de ora unul inapoi. Cand ne reintalneam dupa juma’ de ora ma simteam mister optimizer, unii nu apucasera sa manance, timp in care eu mancasem si dormisem pe ceas intre 12 si 15 minute. Uneori chiar visam. Ai mei amici erau siderati si invidiosi de capacitatile mele paranormale de a adormi instant.
A venit apoi armata, care a fost un fel de tabara, doar ca lucrurile nu erau asa stricte si organizate ca in tabara. Acolo am dormit mult, cel mai mult, mai mult decat toti. Eram ultimul la apel, masa, in principiu la orice activitate. Dormeam in sala de curs, in dormitor, pe-afara, in garda, in principiu cam pe oriunde ma ducea destinul sau turma. Armata a fost apogeul somnului de pana acum. De atunci dorm cam de cate ori prind ocazia, nu exista un film bun pe care sa-l ratez si sa nu adorm, sau o carte celebra cu care sa nu ma adorm in poale. Daca, de exemplu, mergem noi toti in gara de nord, si fac pariu cu oricine ca adorm primul, chiar in timp ce fac cumpana pe calea ferata. Am dezvoltat deja o tehnica speciala de adormire, care consta in a-ti goli mintea de ganduri, de a iti forta creierul sa nu se gandeasca la nimic. Si functioneaza f. bine, as putea sa deschid “universitatea de somn stanciu”.
Tocmai am citit un preview al postului si m-a apucat somnul, deci e bun. Asa ca profit de oportunitate sa-mi urez somn usor.
