guru.me

Finally baby, the truth ’bout Greece has been told!

Als 1 Comment

Sătul de toate analizele tabloide despre meciul nemți vs greci, m-am întrebat cu cine țin de data asta. M-am gândit îndelung preț de vreo 3 minute … și guess what? Țin cu grecii. În principal ptr. că e mai mișto Grecia, iar nemții-s prea stiff ptr. gustul meu.

00-greek-marathon-political-cartoon-05-12

Acum, trecând la lucruri mai serioase, ar mai fi câteva motive pentru care țin cu grecii în partida asta:

1. Istoria: Nu mă refer aici la Archimede, Pitagora sau alți de-ăștia care mi-ar putea trezi spaima că voi fi scos la tablă, mă refer la datoria istorică a Germaniei după World War 1 & 2. S-a tot discutat subiectul și e plin netul de facts, pe scurt, după primul război mondial, Germania trebuia să plătească către aliați aprox. 432 mld. $ (la cursul zilei) pentru deranj. S-au mocăit că-s în default, că nu mai au cărbune, că au rămas fără apfelstrudel cinci generații, iar la final au plătit în galbenii de-atunci aprox. 80 mld. $. Și nici pe ăia cum trebuie că și-au forțat o hiperinflație cât șnitzelul. Gurile rele spun chiar că în Germania a intrat mai mult capital decât a ieșit. Așa că au avut timp să se adune pentru World War Cup 2, cupă mondială pe care au pierdut-o și de data asta și, cum se obișnuiește, au fost ‘ținuți responsabili’ pentru un nou deranj. S-au achitat mai bine ca prima dată, deși multe țări încă visează și suspină după ‘reparații’ de la nemți, grecii printre ei.

După două chix-uri din care și-au revenit prin neplata cu grație a datoriilor și multă muncă, au făcut, probabil, o ședință tehnică și s-au prins că nu mai merge cu baioneta, trebuie să fie mai ‘klug’ dacă vor încă un campionat mondial și-așa a apărut:

2. EU și Eurozone: Long story short, mai întâi a fost EU, apoi uniunea monetară și euro, euro care nu e altceva decât baioneta modernă a Germaniei, imho. În calitatea lui de monedă unică, euro ăsta care a părut inițial salvarea săracilor din EU a avut și are o mare problemă: e controlat de Banca Centrală Europeană, aka ECB, care de capul ei setează ‘interest rates’ – singurul buton de tunning monetar la dispoziția oricărui stat – pentru toată zona euro. Adică și pentru cei care mănancă tzatziki, și pentru cei cu firmituri de schnitzel în barbă. Acum problema nu e asta, e faptul că deciziile se iau în ‘The Gouverning Council of ECB’, consiliu în care dreptul de veto este direct proporțional cu GDP-ul fiecăruia. Și cum până fac grecii 1 euro, nemții fac rapid 16,2, e ușor de înțeles de ce politicile monetare ale ECB o să-i ajute întotdeauna pe germani. 

Ceea ce au făcut nemții după primul campionat mondial, hiper inflația, grecii nu mai pot s-o facă pentru că nu sunt stăpâni pe propria monedă. 

“No inflation, no investment / no investment, no money / no money, no tzatziki / no tzatziki, no fun.”

Și mai dau un exemplu despre cum politica monetară unică a pus pe butuci și Spania, o altă frumusețe de țară. 

spain vs germany vs real interest rate

Graficul prezintă evoluția output gap-ului (adica diferența între GDP actual și GDP potențial) în cazul Germaniei și Spaniei în funcție de real interest rate (adica interest rate-ul dat de ECB – inflatie). Notă: o economie nu poate să-și crească/scadă GDP-ul real față de GDP-ul potențial (adică cel calculat după mai mulți indicatori) prea mult (+/- 1-2% mai merge) pentru că fie intră în recesiune, fie se supraîncălzește… cam așa ca temperaturile extreme din București.

Ce ar observa oricare cercetător canadian din graficul de mai sus e că, în perioada verde, ECB a micșorat interest rate-ul pentru a ajuta vânzarea de schnitzele și a crește gap-ul negativ al nemților mai aproape de zero. Lucru care, de altfel, a funcționat de minune pentru ei. Din păcate pentru spanioli, care oricum erau cu gap-ul pozitiv, economia li s-a încins, inflația a crescut și totul s-a întâmplat la momentul oportun, înainte de criză, adică a favorizat bula imobiliară din Spania. Urmarea e o recesiune cu care doar grecii mai pot empatiza. 

3. Nemții au de unde: ok, asta e o părere pur subiectivă și personală, dar sunt om și eu și nu pot să nu mă gândesc (mai ales în contextul de mai sus) când îi aud pe nemți cât se vaietă pentru cele 100 mld. pe le-au dat grecilor. Au de unde, câtă vreme gross savings în 2013 a fost de aprox. 1 Trillion, adică o mie de billioni, adică o mie de miliarde… și când mă gândesc că săraca Alexandra Stan cânta despre milli milli million.

Și tot din categoria trivia conspiratională, nu pot să nu remarc cum, după Rusia, Germania e cel mai mare exportator al Greciei și cum balanța import – export a Greciei cu nemții e 3:1. 

Concluzia cercetătorilor canadieni: o fi incorect, nu zic nu, dar eu unul nu-i plâng pe nemți. Ba din contră jubilez. Și sper ca grecii să găsească suport în altă parte că au nevoie (poate vând japonezilor 2-3 insule), să-și scoată drahma de la naftalină și să-și facă singuri politica monetară. 

E antipatic, populist și mincinos Tsipras, dar prevăd că numele lui va face istorie. Și sper că istoria asta va avea legătură cu o nouă perspectivă asupra politicilor monetare ale euro, istorie din care să învățăm și noi ceva. Și mai sper că o să învețe nemții că, deși-s cei mai muncitori, civilizați și educați oameni din lume, mâncarea lor e mai de kkt ca mâncarea grecească. Sau măcar că WW3 în forma lui economică va fi pierdut la fel ca celelalte. Dixit!

Ps: cât timp am scris eu postul ăsta, 1,5 ore tops, datoria publică a Greciei a crescut cu 3.718.000 euro. Vedeți ceva funny aici.

Read More

Battle of classifieds giants in Romania (OLX/Naspers vs. Tocmai/Schibsted)

Als 4 Comments

Short time after publishing 2013 year-end balance sheets, I’ve noticed strong media concerns regarding the financial results of OLX.ro and Tocmai.ro, which are, no doubt, catastrophic by any rationale, see below:

olx and tocmai financials

‘Why is this happening?’ asked themselves fellow journalists.

Well, judged on a simple manner, the two Romanian companies seem like million euro black-holes in a broke economy and forever hopeful internet industry. However, things look  bit different on a wider context.

– OLX is owned by Allegro and backed by Naspers, probably the second largest internet player (after Google), a South African company listed publicly at Johannesburg Stock Exchange (35,1 bn euro market cap, checked on Iphone this morning) with worldwide operations in digital and classic media.

– Tocmai is owned by Schibsted Media Group, a Norwegian listed company (4,35bn euro market cap) with media, internet and mobile operations in 29 countries.

SO, OLX and Tocmai are not just two regular limited liability Romanian companies, they are not alone. They belong to two important multinational corporations (actually transnational, but this another discussion) whom generate multi-billion revenues yearly as seen in the tables below.

Naspers & Schibsted financials

Clear as daylight, the parent companies are backing as investments the two Romanian companies out of their profits which are not insignificant (million EUR):

Naspers & Schibsted profits

I, personally, see no reasonable financial explanation of their spending, only the one already achieved, to be top traffic websites in Romania. Looking onto Schibsted’s financial statements for classified business on international markets I found a 23% profitability ratio. Optimistically assuming this ration for the Romanian ventures it means that to recover the up-to-date investment (aprox. 10 millions each), they’ll need to make 40 millions a year. And that would be a consistent jump from their actual revenues. A jump into nothingness, if you ask me, mainly because, with 3,6 million monthly unique visitors each, they’ve reached almost all active Romanian internet users. Bottom-line, there’s no way one can increase revenue 40x to 80x times on a stable market. There’s always the possibility of changing the business model but it’s hard to believe that they’ll do it only here.

So, yes, I guess they are million euro black-holes. 

Why did they do it? There are probably many reasons, out of which I name three:

  • they considered that replicating a verified and profitable international business model in Romania will work the same (not very plausible)
  • they chose, rather than distributing all profits as dividends to shareholders, to invest some of the profits in new ventures in so called emergent economies (plausible)
  • shareholders’ continuos pressure on management to increase price per share (PPS), market capitalisation, thus their portfolio value. This can be done either by  good financial results in terms of revenues and profitability, or by reporting market-share results. This, I think, is the case of their Romanian investments. Couple of millions less on their profits are insignificant, but reporting they’ve reached #1 place in terms of traffic might be a sound headline on Letter to shareholders. (very plausible)

What next? OLX and Tocmai just (just = tocmai in Romanian) shook the classified segment in Romania, their competitors have all reasons to be traumatised, nonetheless they are all competing for a small market. Soon, they’ll give up this war as they’ve accomplished their aims and things will settle.

On the other hand, why not be more optimistic, and see it as a foreign investment in Romania directing tens of millions euro to the poor Romanian media and internet industry.

Read More

MOOCs’em all

Als 3 Comments

Să tot fie vreo patru luni de când am auzit prima dată despre conceptul MOOCS (Massive Open Online Courses), și două de când m-am ‘enrolat’ la primul curs de genul ăsta, adică la ‘Financial Markets’ de pe Coursera, un curs online dezvoltat pe scheletul cursului cu același nume de la Yale University și ținut de prof. Robert Shiller (proaspăt laureat Nobel ptr. economie în 2013), un american altfel f. simpatic plasat de Bloomberg între cei mai influenți 50 de economiști ai lumii. Fără a avea talente oratorice sau pedagogice la înălțimea cunoștințelor de specialitate, prof. Shiller a reușit să mă facă (încă o dată) să-mi pară rău că m-am născut într-o țară cu un sistem de învățământ parcă medieval. Cursurile, online, sub forma unor ‘video lectures’, au fost crop-uri săptămânale (opt la număr) filmate în timpul cursului de la Yale, urmate fiecare de câte un ‘quizz’ cu 8 întrebări. Pe lângă cele 8×8=64 de puncte, s-a mai dat un pct. ptr. un survey, 10 pct. ptr. un eseu evaluat de colegi, plus examenul final de 25 de întrebări. 70/100 fiind pragul de promovare. Pe scurt, simplu, accesibil și eficient, recunosc că am devenit mare fan MOOCs. Și am și un certificat :).

Coursera financialmarkets 2014

N-o să insist pe ‘syllabus’, a fost, așa cum îi zice numele, despre piețe financiare (stock, options, futures, leverage, etc.), ce mi se pare fascinant e conceptul MOOCs, fie el de la Coursera, EDX (Harvard) sau Future Learn (Open University). Am citit pe net o mulțime de pros&cons, păreri din toate direcțiile (studenți, academicieni, investitori, angajatori etc.), și cam toată lumea are dreptate, chiar dacă interesele lor sunt de multe ori în antiteza și așa vor rămâne și de-acum încolo. Inerția și conservatorismul academic e sub presiunea trendului de democratizare a educației și de facilitarea accesului prin utilizarea ‘information technology’. E un paradox amuzant, orice economist pe care-l vei întreba ce e de făcut ptr. creșterea nivelului de trai și diminuarea inegalității dintr-o societate îți va răspunde că respectiva societate trebuie să-și orienteze eforturile spre creșterea nivelului de educație și utilizarea ‘information technology’ în interes public. În același timp ‘academicienii’ se tem să schimbe ceva în sistemul de învățământ, cu atât mai mult acum când văd cât succes are conceptul. S-ar putea, și următorii zece ani ne-o vor arăta, să aibă un punct de vedere solid, deși cu schimbările pe care le aduce tehnologia nu prea te poți pune. Nu pot să nu mă gândesc la cum a schimbat internetul jurnalismul, cum s-a trecut de la zile/săptămâni ptr. documentare a unui articol la publicarea lor pe bandă rulantă, câte 5-6 art. pe zi, cele mai multe copy-paste. Și mi-e teamă ca nu cumva democratizarea forțată a educației să nu ducă la aceeași abordare superficială. Vom vedea ce ne rezervă noua revoluție MOOCs în sistemul de educație, până atunci vă dau niște pros personale:

  • Flexibilitate maximă și lipsa constrângerilor financiare, de timp sau spațiu.
  • Diversitatea cursurilor (ex. ‘The Music of the Beatles’ organizat de University of Rochester) îți permite să încerci marea cu degetul. Poate cochetezi cu ideea de cooking, astronomie, nano-tehnologie sau limba chineză, te bagi la un curs MOOCS și îți dai seama dacă e ptr. tine.
  • Cursuri ținute de profesori de la cele mai bune universități din lume. Te-ai întrebat vreodată, eu unul de multe ori, cum or fi cursurile de la MIT, Stanford, etc.? Poți să-ți faci o idee și, de ce nu, să alegi mai departe o universitate în cunoștință de cauză.
  • Peer interaction cu cursanți din toată lumea e f. mișto, chiar dacă nu substituie în niciun fel relaționarea cu profesorul.

All in all, MOOCs rulz!

Read More

Adevarul despre transformarea Mercador in OLX …

Als 4 Comments

… evident că-l știu doar capetele luminate de la Allegro/Naspers. Eu, după ce am citit articolul ăsta, m-aș băga în schimb la niște observații de suprafață asupra problematicii:

Naspers, parcă citisem undeva că e ‘al doilea mare jucător din online după GOG dpdv al cifrei de afaceri’ (ceea ce altfel mi se pare uluitor), e listat la bursa din Johannesburg, așa cum îi șade bine unui gigant. Ei, listarea asta pe o bursă e o poveste complicată și are multe părți bune și mai puțin bune, n-o să intru în amănunte acum dată fiind complexitatea discuției. Un singur lucru voi pomeni, un exemplu simplificat în care un antreprenor și, să zicem, CEO al companiei, construiește și conduce compania singur sau împreună cu alți acționari, companie care are ca instrument suprem de decizie un board al directorilor (care de obicei în cazurile de genul acesta e format din reprezentanții acționarilor principali, deci substituie AGA). Procesul decizional în exemplul meu e de obicei destul de ‘smooth’, toată lumea împărtășește aceeași viziune și  îmbrățișează aceeași strategie. Rezultatul e că în firma respectivă toți stakeholderii au obiective aliniate cu cele ale board-ului și toață lumea merge în aceeași direcție. După ce compania în discuție se va lista la bursă automat numărul de acționari va crește iar controlul va trece de la un număr restrâns de capete la unul infinit. Și, din momentul ăla, viziunea antreprenorului asupra strategiei firmei devine sclava interesului actionarilor, interes care de fapt se reduce la două lucruri, în ordinea asta:

1. creșterea prețului per acțiune peste creșterea naturală a pieței financiare

2. distribuirea profitului prin dividende

Cum extragerea de capital din companie (pct. 2) e de obicei o acțiune pe care managementul executiv nu o agrează by default, rămâne ca toate eforturile să fie îndreptate spre realizarea pct. 1. Ptr. a păstra o creștere constantă a prețului per acțiune (PPS) se lucrează de obicei la multe butoane, dar simplific și mă întorc la cazul Naspers:

* Revenue în creștere cu vreo 28%

* EBITDA în scădere

* Profitul operațional în scădere mare (33%)

Oricum te uiți la cifrele din P&L, ele nu arată bine, așa că tu ca executiv ai o singură variantă ptr. a satisface pct. 1, te întorci spre balance-sheet (bilanț), iei o parte din capitalul companiei (poate chiar cel pe care ai decis să nu-l distribui ca dividende, sau poate chiar faci leveraging, adica împrumuți) și cumperi companii din România (de preferință pe pierdere). Și-apoi le vinzi povestea acționarilor, le spui că e normal să scadă profitabilitatea câtă vreme, vezi, a crescut cifra de afaceri și business-urile sunt la început. În domeniul ăsta de obicei cumperi asset-uri intangibile (soft, clienți, brand, awareness, etc.) a căror evaluare e dificilă, deci supra-evaluarea e posibilă, și le arăți investitorilor că totul e ok, NAV/share – net asset value per share a crescut deci acțiunile lor vor crește, pot să stea liniștiți … we’re all good. Chiar dacă pe de altă parte raportezi in 2012 o c.a. de 200.000 lei și cheltuieli de 8 milioane, cum se vede la allegro services srl pe mfinante. Asta ca să nu dau alte exemple.

Genul ăsta de inginerii, care au ca unic scop păstrarea satisfacției de moment a acționarilor și care mie-mi par mai degrabă investiții de venture capital, pot crea o ‘mini-bubble’ ptr. compania respectivă dacă au o pondere mare din totalul capitalului respectivei companii. Nu cred că e cazul Naspers, nu încă, dar e o justificare ptr. achizițiile lor din România sau regiune, achiziții pe care nimeni întreg la minte nu le poate înțelege (disclaimer: categoric aș scoate EMAG din categoria asta).

Întorcându-mă la dilema din titlu, că am deviat masiv, habar n-am de ce au făcut asta. N-are nicio logică dpdv al timingului, după ce au tot insistat cu promovarea TV (care arată dorința de a viza segmentul mai puțin obișnuit cu online-ul, implicit mai greu de mutat de pe un domeniu pe altul), au muncit la creșterea notorietății, aproape au pus în limbajul uzual asocierea “mercador / cumpărător”). Chiar n-am nicio explicație în afară de ‘operațiunea mercador/olx din România nu valorează ptr. ei nici cât o ceapă (brand) degerată’. Pur și simplu au realizat că potențialul real al business-ului mercador e atât de nesemnificativ ptr. ei încât nu merită să-si bată capul cu un branding personalizat. Sinergii sau beneficii de genul internaționalizare nu există în zona classifieds așa că relația între siteurile regionale va fi doar la nivel de economii în zona costurilor de dezvoltare software sau creație marketing.

Read More

Marketing Focus 2014

Als 2 Comments

Un material interesant și destul de stufos creat de Institutul de Marketing, care vorbește despre marketing în 2014, tendințe și schimbări, la realizarea căruia am participat prin metoda ‘share the knowledge’, mai cunoscută sub forma ‘datul cu părerea’.

Recomand să aruncați un ochi aici, mai ales dacă aveți vreo treabă cu marketingul, adică dacă aveți ceva, orice, oricât de mic sau ieftin, de vânzare.

coperta-Marketing-Focus

 

 

 

 

 

 

 

 

Și, cum am promis feedback, voila:

Mi-au plăcut multe, așa că n-o să le înșir, le găsiți singuri. Totuși, un highlight merită următoarele paragrafe, dar nu așteptați self-quotes:

“Îmi place să cred că am învățat că, de fapt, noi (oamenii de cercetare, de marketing, de brand, de creație, etc) avem în simpla custodie imaginea unei mărci, a unui produs, a unui serviciu. Se întâmplă să devenim foarte posesivi cu ele, să pretindem că (numai) noi știm ce este mai bine pentru ele. De fapt, vorbim de o nouă generație de consumatori – conectați, informați, cu multe așteptări și posibil puțin timp și resurse limitate, care sunt adevărați cunoscători ai pieței în care „se desfășoară” zilnic.” (Andreea Coca – GFK)

“Cred că e important e să se măsoare mai mult calitativ. Să nu mai discutăm în KPI’s care se raportează încă prea des și prea mult la numărul de fani, click- uri sau vizitatori unici. Valoarea reală a digitalului este profilarea cât mai exactă a celor care folosesc acest mediu de comunicare. Așadar, tehnologiile care oferă parametri calitativi ar trebui să devină standard în piață, treptat.” (Dragoș Stanca – ThinkDigital)

N-am înțeles, în schimb, arhitectura materialului, de ce s-a optat ptr. un format de tip print (s-o fi tipărind poate) în locul unuia web-friendly. Materialul fiind destul de voluminos, cred că o împărțire gen întrebări/răspunsuri mai clară l-ar fi făcut mai digerabil. În plus, mi se pare dificil (în vremurile noastre de mare grație și artificii comunicaționale) să faci un material general despre trendurile în marketing, period. Not doable.
Însă o analiză a schimbărilor pe anumite verticale (eg. industrii) s-ar putea face și ar avea un grad mare de relevanță sau utilitate specifică. Și mai rămâne o observație pe care am făcut-o (sper) și în material, eterna deja confuzie între marketing și comunicarea de marketing. Nu se vorbește aproape nicăieri despre research, analiză de piată, pricing, avantaj competitiv, merchandinsing, relationship marketing, strategii de dezvoltare, etc. Nada, doar branding, comunicare, advertising, engagement, PR, social media … astea-s cireșele de pe tortul marketer-ilor.

Read More

Pe 5 Noiembrie mă găsiți la GPEC

Als Leave a comment

Pe 5 noiembrie trebuie să fii prezent la Evenimentul Anului in E-Commerce – GPeC 2013, desfășurat în București, la Crystal Palace Ballrooms, începând cu ora 08:30 AM. Rezervă-ți locul în sală completând formularul de înscriere până cel târziu joi, 31 octombrie (prețul unui bilet este de 69 EUR + TVA) și nu rata șansa de a fi în inima comerțului electronic românesc! Uite de ce:

  • speakeri de top români și internaționali vin la GPeC 2013;
  • afli cum îți optimizezi conversiile ca să vinzi mai mult și să îți crești business-ul;
  • ești la curent cu ultimele noutăți din piață și cu estimările specialiștilor pentru anul viitor;
  • afli poveștile de succes ale marilor jucători în cadrul panel-urilor dedicate și înveți din experiența lor;
  • primești informații de calitate care te vor ajuta în dezvoltarea afacerii;
  • faci networking cu peste 300 de participanți – top management în e-commerce;
  • afli cine sunt Câștigătorii Anului în E-Commerce în cadrul Festivității GPeC – evenimentul care de 8 ani premiază performanțele în comerțul electronic românesc

Eu voi vorbi în cadrul panel-ului de Fashion:

14:15-15:00 Fashion E-Commerce Trends Panel: Alin Stanciu (Founder & Managing Partner FashionUp.ro), Andreea Raicu (Owner Shop.AndreeaRaicu.ro), Cristina Popa (Country Manager FashionDays.ro), Dorin Boerescu (CEO 2Parale) Mirela Bucovicean (Owner Molecule-F.com) – moderator Vicki Nicola (Managing Partner MyMedia / The Group)

Read More

Revista Bulevard – Interviu

Als Leave a comment

Un sfat pentru tinerii antreprenori?

“Antreprenorialul e frumos, dar să nu uite că e cu şi despre bani, firma e ca un organism viu care trebuie îngrijit, trebuie să îi dai cele necesare pentru ca, la un moment dat, ea să producă bani pentru acționari și pentru ea însăși. E o viziune oarecum Darwiniană asupra managementului pe care personal o împărtășesc. Și să se mai gândească că regulă de bază pe care s-au clădit piețele financiare (corelarea directă a riscului asumat cu câștigul obținut) se aplică și în cazul lor. Cum antreprenorialul e o activitate cu grad mare de risc, i-aș sfătui să încerce să diminueze riscurile la care se expun printr-o planificare exigentă, prin activarea în zone care se apropie de cunoștințele, experiența sau pasiunile lor. Există o mulțime de predicatori, de cărți, care povestesc despre cât de simplu e să pleci de la un vis și să devii bogat. Eu nu zic că e imposibil, zic doar că dacă poți securiza cumva planurile de acțiune, dacă poți diminua riscurile, să te dedici acestui scop cu toate forțele.”

Interviul complet aici.

Read More

Vorbesc la TeCOMM 2013 – Cluj

Als Leave a comment

Sâmbâtă, 26 Octombrie, voi fi prezent la  TeCOMM 2013, conferință care promite pe site-ul evenimentului a fi despre “Debating trend industry, mobile and social commerce, succes models, entrepreneurship and innovation”.

TECOMM

Personal, voi ține în cursul zilei de ‘Hotspot Fashion’ o prezentare căreia i-am ales, simbolic, un titlu tabloid-style: “30 things I wish I knew when I started e-commerce”. Despre conținut o să discutăm după conferință, probabil că o să pun aici prezentarea, acum vorbim despre titlu și despre motivațiile lui.

Comerțul electronic (mai ales cel de fashion) e o industrie relativ nouă, dar extrem de dinamică, iar asta aduce cu sine multe provocări, majoritatea fiind legate de acumularea know-how-ului. Fiecare jucător conectat în vreun fel cu industria asta are, din start si obligatoriu, două bariere: lipsa unor benchmark-uri solide la care să se raporteze și, colac peste pupăză, evoluează într-un mediu cu o dinamică pe cât de accelerată, pe atât de imprevizibilă. Acum 5 ani când am plonjat, după ani de telecom, media și publishing, în industria asta eram extrem de optimist și extrem de derutat. Întrebat dac-aș fi fost despre domeniu, aș fi răspuns că e un internet-business. Well, acum zic că e doar comerț, un comerț accelerat însă de cel mai eficient canal de marketing, internetul. Despre aceste schimbări de percepție si viziune, de-a lungul celor cei 5 ani de FashionUp, va fi vorba în prezentarea mea, asta explicând și numele care promite, oarecum personal, să livreze valoare adăugată cunoștințelor participanților. Și nu, nu mă refer aici la prieteni. 30-ul, și în general numerele incluse în titluri sau șapouri, dă întotdeauna o greutate prin măsurabilitate promisiunii făcute în titlu. Așadar, da, vă voi spune măcar 30 de lucruri pe care eu le-am aflat pe propria-mi piele și propriile lovele :). Asta pe lângă celelalte milioane de lucruri interesante pe care le au de spus restul speakerilor care “vorbesc la TeCOMM”.

Să ne vedem cu bine!

Read More

Open University | post-MBA reflections

Als Leave a comment

mba douche

Five years (due to a one-year break), hundred chocolate bars, a dozen bottles of single malt whisky and, probably, a thousand hours of work (dividing hours by bottles is not recommended) put me now in the cosy position to express thoughts on the past MBA experience (2008-2013). Though I never was the student I (now) wanted to be and I often played the smart-reluctant guy game, there were many lessons to be drawn from, my top below:

Cultural differences: I have this theory that we (i.e. the Romanian guys) are more combative than the other students, not necessarily in the right manner. It might be related to the continuous struggle we are having to survive and satisfy Maslow’s bottom needs in his pyramid. When there’s nothing insured by default we’ll always be more ferocious to obtain it and this, translated in our behaviour, makes us more aggressive and, unfortunately, more narcisistic-egocentrists. And this is not conceivable in our day-to-day environment, it’ll came up  only when facing different cultures. I’ve figured it out at the first residential school in Dublin when a nice tutor (Richard) made me feel like crap explaining why a simple “You’re wrong” I said was as rude as futile.

There’s no wrong answer: In the traditional Romanian educational system (hope it changed meanwhile) any wrong answer was a reason for embarrassment, therefore communication and peer-learning were down to ground. It has smthg. to do with the above bullet, but I leave the subject to the psychologists.  Hence, we were always on guard, what happens if the teacher will ask me directly? It never happened, but because of my worries I always triple-checked my thoughts before verbalising, although I knew that a correct answer will enrich the topic, while a wrong answer will give the tutor the opportunity to explain why I misjudged and what is the right approach.

Understanding the role of theory in real life: Same year I started the MBA I launched an e-commerce business that grew to couple of millions euro revenue in 4 years. I’ve always made my case-studies on this business and I constantly discovered new ideas though I never really applied one of the theories in practice. I’m not saying this is impossible, it’s just less probable. But the real kickoff is that while acknowledging theory you’ll be setting yourself a frame through which understanding the strategy and the direction of the business become clearer. It will never be like in theory, but theory will always be a tremendous screening tool when making decisions.

Emphasising the reflective thinking: I let this one at the end because it has impacted me the most latter years. This is not a binary action, you either reflect or not, because we are all reflecting on experiences in our lives. At the age of 3 I placed my hand on my mom’s glowing oven and since then I’ve learned my lesson, but this didn’t make me reflective. I just kept trying to avoid ovens. So, if it’s not binary then it is a continuous process and the dark-side is that you’ll never get to the end of it. Reckoning with the idea of thoughtfulness, here discussing about managerial issues, this I consider my deepest achievement from this MBA. I now have a better understanding of the environment, stakeholders or contingencies that might appear. And surprisingly the process is not time consuming.

Briefly, cause this is a blog post not an academic work, these are my most important acknowledgements during my MBA along, of course, with hundreds of theories I hope I will use someday. Of course there are some downsides too, both to the principle of MBA education and the Open University MBA, but this is a subject of another post.

Read More

Îndatoririle sociale ale antreprenorului

Als Leave a comment

O temă la care am reflectat (de amorul teoriei) destul de mult în ultimii ani e legată de gradul de îndatorare al antreprenorului față de societate și mă refer aici la antreprenoriatul comercial în forma lui tradițională, cel mai popular de altfel, nu la antreprenoriatul social. Am citit o mulțime de opinii, am regăsit în ele o grijă profundă, oarecum justificată, vizavi de impactul pe care antreprenoriatul ar trebui să îl aibă asupra societății în care-și desfășoară activitatea. Am observat și trendul pe care l-au urmat comunicatorii marilor companii de a-și clama în gura mare responsabilitatea ptr. societate, deși în multe dintre cazuri produsele sau serviciile companiilor în discuție sunt în lista neagră pe care orice părinte o are în vedere când își crește copilul. Nu cred în acest tip de responsabilitate socială, nu cred că e altceva decât o nevoie veche (creșterea notorietății) îmbrăcată într-un ambalaj modern. Ba mai mult, mă simt agasat și mințit în același timp.

CSR

Rolurile managementului unui business sunt voalate și complexe, cu siguranță au legatură cu etica, cu moralitatea sau cu specificitățile culturale, totuși astea sunt roluri secundare pe care nu e corect să-ți construiești o afacere. Ironic, dar nu sunt nici măcar instrumente de rezolvare a problemelor societății. Căutarea și maximizarea profitului ptr. investitori este, imho, răspunsul la toate întrebările, hence, rolul principal al antreprenoriatului. Michael Porter, acum mulți ani, a denumit-o abordarea Darwinistă a managementului drept ptr. care, de atunci încoace, își atrage critici cu nemiluita în principal ptr. că e ușor să critici o teorie universală, să o replici într-un domeniu particular și să spui că nu funcționează perfect. Sau, mai greșit, să dai un exemplu oarecare ce contrazice teoria.

Eu achiesez la teoria lui și văd afacerea mai degrabă ca un organism viu, un organism care se naște din eforturile materiale ale unor investitori, un organism care trebuie să lupte cu competitorii lui ptr. a se hrăni, în piața lui și cu mijloacele și tehnicile cu care a fost înzestrat. Totul ptr. a supraviețui cât mai bine posibil.

Antreprenoriatul e doar un termen modern care definește acțiuni pe care oamenii le făceau încă înainte de existența banilor, ptr. propria propășire și fără să-și facă griji legate de vecini sau comunitate. E ceea ce a împins evoluția la stadiul de-acum și ceea ce ne va duce mai departe. Căutarea propriei bunăstări (personală, de familie sau clan) a dus la inovație și dezvoltare, nu grija de comunitate.

Deși pare o opinie egocentristă nu cred că grija companiilor ptr. societate e răspunsul. Și, din fericire, omul modern a găsit singur soluția, a creat societățile, a creat forme de guvernare, constituții, a impus seturi de norme prin care societatea are grijă de membrii ei. De-asta există legi, de-asta există protecție socială, de-asta avem dreptul să votam și să schimbăm ce nu ne place.

Revenind la subiectul îndatoririlor sociale ale antreprenoriatului, cred că singurele îndatoriri se leagă de respectarea cadrului legislativ în care își desfășoară activitatea. Mai departe, dacă există profit venituri, există și răspunsuri la toate grijile populiste, gen:

  • asigurarea unor venituri decente = impunerea unui nivel al salariului minim
  • controlul nivelului de asigurare socială = impunerea unui nivel al CAS
  • protecție la expunerea unor servicii sau produse dăunătoare = accize
  • contribuția ciocoilor la bunăstarea societății = impozit pe profit
  • protecția societății la expuneri de risc geografic = taxele de comerț transfrontalier
  • acoperirea pagubelor provocate mediului = taxe de mediu

Mai sus sunt doar câteva exemple dintr-o listă lungă. Și nu mă leg de cuantumuri, nu am eu o perspectivă macro-economică suficient de profundă, am vorbit doar de un principiu. Conform căruia, statul, care spre deosebire de antreprenoriat e format din toți cetățenii lui, e cel care trebuie să aibă grijă de societate. Principial vorbind, cu privire la legislație tu ai un cuvânt (vot), în SRL-ul meu nu ai niciun drept. Dar SRL-ul meu e obligat să se conformeze legislației pe care tu o votezi.

Citeam prin 2009 un autor care prevedea o mare scădere a bugetelor alocate CSR-ului cauzată de criză și mă întrebam dacă nu cumva va fi invers, dacă nu cumva o situație limită cere rezolvări neconvenționale la problema promovării. Nu știu care e realitatea, dar am senzația că aud tot mai des de muntele de bine pe care îl face Petrom, sau fundația motanului cu antene, sau… sau… sau… Aud tot mai des de CSR și mai deloc de charity.

Read More

Almighty Google – profeții

Als Leave a comment

Tot baletând grațios prin mlaștina comerțului online, de vreo 5 ani, am avut timp să observ câteva direcții ale pieței de advertising online și-mi permit câteva concluzii legate de evoluția viitoare a …

gog

GOG este pentru businessurile online unul dintre cei mai importanți stakeholderi, un puternic factor extern de influență, complet neinteresat, un așa zis “dormant”, mai plastic un trol adormit oarecum nepăsător la milioanele de furnici (a se citi business-uri online-based) pe care le calcă în picioare când face vreo mișcare (a se citi schimbare de strategie). Un trol care pare prietenos, dar care, dacă nu-i prevezi mișcările, poate deveni letal. Dar astea sunt deja banalități pe care le știe orice gușter din online, ce se va întâmpla în continuare într-un orizont de 3-5 ani, însă, doar almighty GOGu știe, iar eu-profet pot doar să dau cu ghiocul mai jos:

GOG cel organic: nefiind vreun expert în domeniu, mai degrabă un sictirit nevoiaș într-ale optimizării, cred că importanța acestei știinte obscure va scădea, cred că GOG își va “tuna” algoritmul suficient de mult încât să scoată în față lucruri cât mai relevante ptr. user, indiferent de magiile SEO, SEM sau SERP folosite. Și nuu, nu știu ce înseamnă acronimele astea, nu mă întrebați! Mai cred că pe viitor aceeași căutare va returna rezultate diferite de la căutător la căutător, algoritmul va fi, probabil, influențat de profilul personal, precum și de comportamentul online al fiecăruia dintre useri. Da, GOG v-a făcut deja profilul, știe ce mâncați noaptea la lumina frigiderului. Uite, de exemplu, știe despre mine (pe IP-ul de la birou) că-s femeie, între 25 și 34 ani, interesată de modă, mașini și whisky. Plausible? Sper ca pe IP-ul de acasă să ies bărbat.

Mai interesantă mi se pare zona de Adwords, advertising-ul plătit a’ lui GOGu’. Să nu fiu greșit înțeles, sunt mare fan GOG, au dezvoltat imho cel mai deștept și mai eficient instrument de marketing ever, un ajutor imens ptr. business-urile de ecommerce, un sistem care, prin aceeași profilare de care vorbeam mai sus, va deveni mai eficient grație unor instrumente noi ce vor fi lansate în curând și în Ro (i.e. remarketing for search, similar audiences și alte chestii pe care le-am aflat la ultimul prânz cu trimișii GOG pe pământ românesc).

Totusi, eu-profet presimt că în următorii 3-5 ani randamentul celor care acum se bucură de rezultatele Adwords va scădea dramatic, și asta din cauză că GOG va ținti în principal companiile mari. De unde până acum era un apanaj al SMEs, Adwords-ul va ajunge un canal principal de promovare ptr. hipermarketuri, bănci, farmaceutice, mașini și alte multe domenii care până acum îl bugetau doar ca să dea bine în mix-ul de advertising. În scurt timp vor realiza și ei că este un instrument mult mai eficient decât, să zicem, TV-ul (ca să nu zic de celelalte media…), și își vor îndrepta atenția și bugetele înspre el. Asta va duce la creșterea competiției și, implicit, la creșterea bid-urilor și la scăderea ROI-ului per campanie.

Dar nu asta-i problema.

Beleaua e că acești spenderi cu bugete mari sunt obișnuiți cu un alt tipar de justificare a costurilor de promovare, balanța lor are pe un taler euro, dar pe celălalt are orice altceva în afară de euro, adică GRP, share, tiraj, audiență, afișări, etc. Ei bine, aici e problema și tocmai asta e paradigma care nu se va schimba. Vor investi în Adwords, nu-și vor măsura rezultatele așa cum o fac SRL-iștii mici și medii, vor măsura doar reach-ul campaniei, îl vor compara cu celelalte investiții în promovare și vor constata că e de ‘jpe ori mai bun apoi vor zice că l-au prins pe D-zeu de-un picior. Și, din păcate, pe bună dreptate. În consecință vor crește bid-urile și bugetele investite și vor lua o felie mare din tort, rămânând ptr. cei piperniciți să folosească eventual doar tool-urile de re-marketing, adică să-și promoveze marfa către proprii clienți. Vestea bună (glumesc) e că vor există business-uri care vor suferi chiar mai mult decât ecommerce-ul, mă refer la publisherii online care deocamdată încă visează cu 2-3 euro per CPM. Forget it guys!

Cu speranța că mă înșel, tot mă bântuie întrebarea: “Bon, și-atunci ce-i de făcut?”

Read More

E-tail vs. Retail

Als Leave a comment

Comert-online-versus-comert-traditional

Există concurenţă între centrele comerciale tradiţionale şi magazinele online, mai ales cele care tind să devină malluri pe internet? Nu, mai ales că volumul total al cumpărăturilor online din 2012 a ajuns la 260 de milioane de euro, adică nu mult peste vânzările unui singur mall. AFI Cotroceni a vândut de 196 de milioane de euro anul trecut, aşa că teoretic, nu există concurenţă. Şi totuşi…

… mai multe am zis în BusinessCover

Read More

Latter press: Lansare FashionUp Ungaria

Als Leave a comment

De aprox. 2 săptămâni am lansat FashionUp Hungary, o piață până alaltăieri, la meciul Gyor – Oltchim, vecină și prietenă de la care, personal, am așteptări mărețe. După ce experiența din Bulgaria începută prin parteneriatul cu grupul Investors.bg, acum exact un an, si continuată prin lansarea FashionUp Bulgaria (în Iunie), ne-a demonstrat că modelul e replicabil în piețele din proximitate, am decis să abordăm ceea ce, măcar în termeni de shopping online, pare a fi o piață dublă față de scumpa (la propriu) noastră Românie.

Ovcors, am făcut și putin PR cu ocazia asta, mai jos găsiți, iubiți cititori, câteva dintre articole:

Business24: Alin Stanciu, FashionUp: Despre business online de milioane de euro, în plină expansiune

Wall-street: Retailerul de modă FashionUP.ro se extinde în Ungaria și țintește afaceri de peste 10 mil. euro

MasterCard: Alin Stanciu explică modul de funcționare al unui mall online (sic!)

Comunicatul de presă, pe de-a-ntregul, îl găsiți pe siteul agenției de PR, complimente Compliment Media: FashionUp, acum prezent și pe piața din Ungaria

Mai multe am zis prin presă, așa că acum rămân la: mulțumiri colegilor și să fie bine!

 

Read More

Black Friday, citește și viața ta va fi fix la fel!

Als 2 Comments

Anul ăsta am participat cu FashionUP la Black Friday, am vândut într-o zi cât într-o săptămână, e bine dacă ținem cont că pregătirea evenimentului a fost făcută “pe genunchi”, cu doar câteva zile înainte. Un lucru, însă, e sigur: am învățat mult din experiența asta.

So, BF, de ce?

  • Ptr. că dacă toată lumea îl face, trebuie să-l faci și tu. E singura zi care are un share semnificativ din totalul vânzărilor anuale (între 4-8%, depinde de segmentul de piață, de dimensiunea business-ului și, bineințeles, de pregatirea lui), e o zi în care, pe un fond indus de marketingul din spatele evenimentului, deschiderea și așteptările consumatorului cresc la cote nemaîntâlnite în nici o altă zi din an. Nu te raliezi fenomenului, n-ai fost cuminte, deci nu-ți primești porția din tortul zilei.
  • În plus, după un consum masiv, mă aștept ca următoarele săptămâni să fie influențate de saturația inerentă unui consum exagerat.
  • BF, prin promovarea masivă de care beneficiază, oferă acces la o bază de clienți noi și ne-specifici, vizând astfel un segment greu de atins, mai ales dpdv al costurilor.
  • Fiind un vârf, e și un test care stabilește un benchmark foarte sus dpdv al încărcării operaționale și mă refer aici, în primul rând, la resursele implicate: server, bandă, call center, logistică, etc. Ptr. un business cu o creștere accelerată (cum e) dozajul și previzionarea alocării resurselor sunt elemente cheie în optimizarea indicatorilor de profitabilitate.
  • În timpul BF deschiderea consumatorului către achizițiile online e mult mai mare (la noi a fost de 2x, adică, pe explicatelea, dacă în mod normal din 10 vizitatori pe site comandau 7, acum au comandat 14), așa că dpdv al industriei de comerț online, cred că are și o componentă educativă f. importantă. Online, poți fi prezent de oriunde în lumea asta pe site-ul preferat și poți începe instant cumpărăturile. Că e mai comod, e mai accesibil și, mai ales în cazul BF, e mai rapid. De-asta cred că ecommerce-ul este de fapt marele câștigător al evenimentului.

De ce nu-mi place (mie) BF?

  • Pentru aceleași motive din care nu-mi plac siteurile de reduceri colective, siteurile de campanii sau promoțiile 1+1: pentru că ridică pe un piedestal discountul în detrimentul aprecierii valorii produsului, pentru că stimulează achizițiile impulsive, nejustificate, în locul celor utilitare, necesare. Mai mult, mă enervează faptul că percepția valorii intrinseci a produsului dispare și că, în timp, unele business-uri ajung, folosind rețeta asta, să monetizeze “prosteala de turmă” în profituri substanțiale. Sau pierderi (pour les connaisseurs:)).
  • Nu-mi mai place BF nici dintr-o perspectivă financiară și, mă întreb, dacă reduci marjele tale de profit cu 75% ca să faci o reducere cât de cât onestă (adică în zona 25%), și dacă-ți cumpără lumea 1.000 de masini de tocat paste de pix, cam cât vinzi tu într-o lună, câte mașini de-astea vei mai vinde în luna urmatoare? 200? Atunci nu cumva ai vândut 1.000 de tocătoare fără câștig și 200 cu adaosul normal, în loc de 1.000 cât ai fi vândut în luna respectivă? Stiu, calculațiile nu-s universale, dar modelul a fost cu siguranță aplicat.
  • Dacă adaug la cele de mai sus și multiplicarea eforturilor operaționale, precum și efortul de inerent de cashflow (mai ales ptr. vânzările din stoc), nu cred ca BF e un mare succes dpdv al profitabilității și asta mă duce la…

Concluzii:

  • BF e un must, un fenomen pe care niciun business care se respectă nu-l poate ignora.
  • Evenimentul va crește în amploare de la an la an, așa că următorul BF trebuie să beneficieze de o pregătire atentă, cu multe luni înainte.
  • Black Friday este, și va ramane, un exercițiu de marketing, care trebuie bugetat ca atare.
  • Totusi, ptr. a exista și beneficii financiare, trebuie modificată structura value chain-ului produsului, adică trebuie prezentat furnizorilor așa cum e, a.î. participația tuturor celor care aduc valoare produsului să fie armonizata cu discountul ăla care va lua mințile clienților.

zic.

 

Read More

Facebook balance-shit

Als 1 Comment

Am facut bilantul Facebook-ului!

facebook

Voi stiti ca Facebook are 500 mil. de useri si valoreaza 30 mld $? Ati zice ca e un mare asset al economiei mondiale. Dar, cand vine momentul bilantului, stiti ce cred eu?

Ca din cei 500 mil. useri, macar 100 mil. freaca Facebook-ul la job o ora pe zi. Si ca in medie au, pardon, avem salarii de, sa zicem, 400$. O inmultire, demna de un grup de cercetatori americani, imi spune ca 100 mil. x 400 $ / 8h = 5 mld $ / luna.

Adica, economia mondiala de care, nu stiu voua, dar mie chiar imi pasa, pierde cam 30 mld. la 6 luni. Pasive, sa zicem. Si-n momentul asta, cum sa nu-mi vina in cap ca Facebook-ul s-a lansat de vreo 6 ani …
… gata, ma intorc la Facebook :))

Read More

Ce iaste marketingul loazelor?

Als Leave a comment

Am auzit/invatat o multime de definitii, insa acum imi dau seama, am fost un ignorant.

Marketingul loazelor, marketingul iaste “o Metoda de a Lua Bani Astfel incat cel care da banii sa se supere cat mai putin”

Ha? Va alaturati mie in mocirla ignorantei? Ovcors, n-aveti de ales, doar o spun specialistii de la Marketing Forum care tin si un training cu titlul asta!

Lasand deoparte genialitatea bruta a mesajului, am savurat urma de rafinament din final …”cat mai putin”.

Ma gadesc ca marketing se poate numi si “metoda prin care ii dai in cap unuia pe strada, ca sa ii iei banii, ala moare instant si nu mai apuca sa se supere deloc”.

Read More